pentru că mîna încă nu vrea să maă lase să tastez şi nicio să scriu, pentru că încă mă răfuiesc cu o anume javră (cam de mult timp, e adevărat, una dintre noi, tot va obosi cîndva! ), pentru că lumea asta în care incerc să mă mai mişc este prea zbuciumată, prefer să visez că îl aştept pe Moş Nicolae care îmi va aduce toate cărţile şi filmele pe care le văd pe rafturi şi pe care nu le pot avea şi o nuieluşă pe care să o pun ca semn de carte în DEX,
pentru că eu sper că după ce va trece Moşul şi pe la mine, cuvintele îşi vor recăpăta din nou puterea lor adevărată şi voi şi eu înţelege sensul adevărat al unora pe care acum mă cam feresc să le folosesc: respect, decenţă, omenie, solidaritate, curaj, speranţă
sau unele expresii: bun-simt, grija faţă de om, obligaţia de fi inteligent, reprimarea memoriei, grija faţă de om,un trai civilizat
pentru că nu mai vreau să îmi fie frică de nimeni şi de nimic!
pînă atunci, prefer să visez ca în ’visele copilăreşti’sau să rămîn asemeni calului la care se gîndeşte
ariciul creat de A Batalov (aici sunt atinsă ca de o torpilă care a topit tot în afară de acele ‚sinapse’ cu care SIMT aşa ceva) şi pe care mi l-a lăsat de Dulcedeea .
În rest, cum totul este şi rămîne doar retorică, poate cînd noi toţi vom fi mai calm(aţ)i, cu ceva mai mult timp pentru lectură şi nu numai, poate pentru a compara ceea ce mulţi pretind că ar avea , iar alţii chiar au şi stăpînesc retorica, în timp ce foarte puţini, caare preferă să rtacă au şi acel ceva din spatele ei, prefer să citesc un articol care nu cred că se pretinde a fi o recenzie, deşi nu prea des o asemenea lectură lasă asemenea satisfacţii sau mă reîntorc, pentru a nu ştiu cîta oară, la o carte dragă sufletului meu- Sfidarea retoricii scrisă de Eugen Simion.
… pînă atunci, ’să schimb registrul’ ? nu cred că reuşesc, dar încerc mai sus
🙂
Mă doare că te doare mâna şi îţi doresc însănătoşire urgentă!
ApreciazăApreciază
@Zamfir Pop: multumesc pt gind, insa, din pacate, inca ma doare;
sper, totusi sa fie mai bine; multumesc inca o data ! 🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: Găuri, cercuri şi băncuţe « brushvox
eu Va multumesc pt ca in aceeasta Duminica de toamna, frumoasa de la natura, dar cam impinsa in ceata de catre noi, sau , o parte dintre noi, am citit ceva ce mi- a alungat pe moment si durerea miinii si alte temeri;
eda, eu as vrea sa pot sa visez in continuare ca in tolba lui Mos Niclae voi gasi o bomboana de ciocolata pe care a o savurez intr-o clipa normala, nici redusa si nici rara, inchipuindu-mi intr-adevar, ca in acest Univers nu sunt(em) singuri acasa.
multumesc!
ApreciazăApreciază
eu mulţumesc şi-mi cer scuze că mi-am permis să fur cuvinte şi gânduri neanunţat. 🙂
o bomboană de ciocolată este tot timpul bine venită chiar şi când este „doar” virtuală.
eu am vrut să-mi amintesc că suntem oameni normali, foarte diferiţi şi tot odată din multe privinţe asemănători. 🙂 parcă avem o tendinţă aproape macabră să căutăm şi să evidenţiem ce ne diferă, nu ce ne uneşte.
o seară frumoasă! 😉
ApreciazăApreciază
@brushvox: din pacate, trebuie sa recunosc– cit de multa dreptate aveti!
ApreciazăApreciază
Ham, ham, să-ţi aducă Moş Nicolae, Moş Crăciun, Moş Gerilă şi … Moş Zamfir, multă sănătate!
ApreciazăApreciază
@Ulise :
🙂
iar eu ii multumesc mult lui Mos Zamfir-Nicolae si tuturor 🙂
ApreciazăApreciază