de ce? – de aia!

pentru că  mîna încă nu vrea să maă lase să tastez şi nicio să scriu,  pentru că încă mă răfuiesc  cu o anume javră (cam de mult timp, e adevărat, una dintre noi, tot va obosi cîndva! ),  pentru că lumea asta în care  incerc să mă mai mişc este prea zbuciumată, prefer să visez că îl aştept pe Moş Nicolae care îmi va aduce toate cărţile şi filmele pe care le văd pe rafturi  şi pe care nu le pot avea şi o nuieluşă pe care să  o pun ca semn de carte în DEX,

 

pentru că eu sper că după ce va trece  Moşul şi pe la mine, cuvintele îşi vor recăpăta din nou puterea lor adevărată şi voi şi eu înţelege  sensul adevărat al unora pe care acum mă cam feresc să le folosesc: respect, decenţă, omenie, solidaritate, curaj, speranţă

sau unele expresii: bun-simt, grija faţă de om, obligaţia de fi inteligent, reprimarea memoriei, grija faţă de om,un trai civilizat

pentru că nu mai vreau să îmi fie frică de nimeni şi de nimic!

pînă atunci, prefer să  visez ca în ’visele copilăreşti’sau să rămîn asemeni calului la care se gîndeşte

ariciul creat de A Batalov (aici  sunt atinsă ca de o torpilă care a topit tot în afară de acele ‚sinapse’ cu care SIMT aşa ceva) şi pe care mi l-a lăsat de Dulcedeea .

În rest, cum totul este şi rămîne doar retorică,  poate cînd noi toţi vom fi mai calm(aţ)i, cu ceva mai mult timp pentru lectură şi nu numai, poate pentru a compara ceea ce  mulţi pretind că ar avea , iar alţii chiar au şi stăpînesc retorica, în timp ce foarte puţini, caare preferă să rtacă  au şi acel ceva din spatele  ei, prefer să citesc un articol care nu cred că se pretinde a fi o recenzie,  deşi nu prea des o asemenea lectură lasă asemenea satisfacţii sau mă reîntorc, pentru a nu ştiu cîta oară, la o carte dragă sufletului meu-   Sfidarea retoricii scrisă de Eugen Simion.

… pînă atunci, ’să schimb registrul’ ?  nu cred că reuşesc, dar încerc mai sus

🙂

8 răspunsuri la „de ce? – de aia!

  1. Pingback: Găuri, cercuri şi băncuţe « brushvox

    • eu Va multumesc pt ca in aceeasta Duminica de toamna, frumoasa de la natura, dar cam impinsa in ceata de catre noi, sau , o parte dintre noi, am citit ceva ce mi- a alungat pe moment si durerea miinii si alte temeri;
      eda, eu as vrea sa pot sa visez in continuare ca in tolba lui Mos Niclae voi gasi o bomboana de ciocolata pe care a o savurez intr-o clipa normala, nici redusa si nici rara, inchipuindu-mi intr-adevar, ca in acest Univers nu sunt(em) singuri acasa.
      multumesc!

      Apreciază

  2. eu mulţumesc şi-mi cer scuze că mi-am permis să fur cuvinte şi gânduri neanunţat. 🙂
    o bomboană de ciocolată este tot timpul bine venită chiar şi când este „doar” virtuală.
    eu am vrut să-mi amintesc că suntem oameni normali, foarte diferiţi şi tot odată din multe privinţe asemănători. 🙂 parcă avem o tendinţă aproape macabră să căutăm şi să evidenţiem ce ne diferă, nu ce ne uneşte.
    o seară frumoasă! 😉

    Apreciază

Lasă un comentariu