Nu ştiu dacă am dreptul, dar întreb :

în urmă cu… ani, la sfîrşitul unui spectacol frumos, ne-a lovit vestea morţii ei,

peste cîţiva ani, ne-a cutremurat sfîrşitul lui

Mihaela Runceanu & Ioan Luchian Mihalea

sunt capriciile Tale,  javră de viaţă, sau este absurditatea din noi ?

Mihaela Runceanu – Zborul vantului

acasă mă aştepta o surpriză  : Almanahul Cinema  – şi acesta avea să fie ultimul primit

ştiu, este Noiembrie, luna în care,  cîndva,   ştiam să simt, ştiam să spun şi să ascult poveşti; ştiam că pot să cer orice – aveam totul, aveam şi TIMP

DA!  tocmai în această lună  mă iau la harţă cu tine

foarte curînd

Anunțuri

Oare eu aş putea să mă consider norocoasă ?

sa cred ca sunt norocoasa ?

Sunt norocos?’ este titlul fimului cu care Tudor Giurgiu este  prezent la Festivalul Astrafilm.

Dar nu voi scrie acum nici despre acest documentar, nici despre cel al Miei Telman ‘WE WEREN’T PEOPLE WE WERE NUMBERS… AUSCHWITZ/Nu eram oameni, eram numere … AUSCHIWTZ’ [pe acesta il recomand consilierilor de la Cotroceni, poate ca dupa acest film Domnul Presedinte va lacrima mai putin teatral] si nici despre altele vazute.

Poate o voi face, cindva, de se va putea, pe un site de profil; poate….

[oricum, raceala, vremea urita, sistemul meu imunitar foarte slabit, recomandarile medicului ma obliga sa  renunt…. asta e…. deci, nu sunt norocoasa…]

Octavian Paler are un roman caruia i-a pus ca titlu ‘Un om norocos’ (in anul primei editii, soarta romanului nu a fost deloc norocoasa).

Atit cit am eu sa reusit sa observ, este plina blogosfera de  opera sa si este foarte bine , cred eu. Ne amintim de el mai tot timpul, dar nu stiu citi se pot bucura ca au avut sansa sa il auda si sa il vada pe viu, sau sa plece de la o lansare de carte cu acea caramida calda sub brat, cu cerneala abia uscata pe prima pagina , cu scrisul celui care, doar in urma cu citiva ani declara intr-o carte-interviu ca ’ lumea in care traim nu este inca asezata; o ducem cum putem, de azi pe mîine, sperind in zadar sa se mai schimbe cite ceva şi in bine’.

DA!–acum pot spune ca am fost norocoasa: eu am avut aceasta sansa!

M-am ferit sa il pomenesc des, pentru  a nu mi se reprosa ca ’ma iau dupa altii’, dar am incercat atat, un text din titlurile citorva dintre cartile Domiei sale, aici

Undeva, printre hirtille dau ‚decupajele’ mele vchi am gasit aceasta fraza  scrisa sau auzita – nu mai stu exact- :  ‚riscul  cel mai putin grav pentru in artist este sa traiasca pe o muchie de cutit’ – Octvian Paler.

Eu am avut si am un respct deosebit pentru cei care au curajul sa riste; unii au o vocatie  pentru asa ceva si nu cred ca este nevoie sa  ai talentul unui artist pentru a iubi riscul sau a trai riscant.

Si cum, incercind sa traiesc invatind mereu sa merg pe sau printre meandre, am fost nevoita sa ma sprijin de certiduini, desi acestea s-au dovedit adesea mai subrede si  mai nesigure decit iluzia unei bare de sticla intinse de o mina firava,

ei bine,Fenetrange 57, France, 'Les Remparts'

acum risc si provoc eu viata asta: daca ea nu a obosit, eu am obosit sa tot trec sau sa ard etape  si incercari; de data asta va fi care pe care !

Si daca mîna ma va ajuta  si voi reusi  sa tastez cit de cit inteligibil, voi explica,aruncind, aici, pe blogul meu toate intrebarile la care pina acum nu am primit vreun raspuns si se pare ca nici nu voi primi –  si eu si Timpul fiind grabiti, fiecare in felul sau, dar numai unul impotriva celuilalt.

… am simţit nevoia de aşa ceva…

Cind vezi doar partea grava  si serioasa a lumii si  raceala, dar si noroiul care te ating fizic, parca simti nevoia si de  altceva;
am cautat in mine si nu am gasit nimic;

pina  revin deseara, tarziu, de la film (daca ma lasa vremea si nu numai….) Va las asta

multi poate isi reamintesc, altora, sper sa le placa

O zi buna tuturor!

Astrafilm – cîteva impresii personale

există posibilitatea realizării unor filme în care demonstraţia vizuală poate să fie mult mai percutantă decît zeci de dosare cu informaţii pe care omul nu mai are timpul fizic să le parcurgă.

– spune Laurenţiu Damian într-un interviu.

Iar în cele trei (pentru mine doar două), încercînd să vei, să ’prinzi’ c ît mai multe şi  cît mai multe din   oferta variată şi valoroaă ape care o oferă Festivalul de Film  de la Sibiu, ai satisfacţia pe care ţi+o dă ccunoşterea şi înţelegereaa fie mai bine decît ştiaai, fie dintrr-o altă perspectivă.

Lumea este mare şi are atîtea înfăţişări, dar se confruntă cu aceleaşi probleme,deşi ele par total diferite.

astrafilm1aDe la chipurile luminoase de ale copiilor care au umplut sala de proiectie încă din prima zi a festivalului, ei fiind cei mai harnici , bucurîndu-se cu mirare curioasă sai veselă, dar cu  o atenţie pe care am dori-o mai des la cei mai mari, ei au descooperit că au în fiecare colţ al acestei lumi un posibil prieten.

Inspiraţia organizatorilor, cred eu, s-a dovedit şi în alcătuirea programului zilnic şi sper să rămîn cu această impresie pîna în ultima zi a festivalului.

Astfel,  după figurile sau ’ personajele’  din ’Dimineţile copiilor’ au  apărut alte pesonaje, copii sau adulţi.

Daca Dado,( din LOST IN TRANSITION /RĂTĂCIŢI ÎN TRANZIŢIE- regia HOM VANDER BEKEN, Finlanda)

un copil născut în Croaţia cunoaşte drrama războiului şi a stămutării în alt oraş, cînd înă nu s-a a vindecat durerea unui suflet de copil ai carui părimţi pleacă în străinătate tocmai pentru ca lor să le fie mai bine în viitor,fără să se gîndească, probabil, la  sufletele încă prea fragile pentru a înfrunta singure greutăţile zilei şi nepăsarea semenilor, rămînind, astfel, pentru toată viaţarărcit într-o lume căruia atîtt războiul , cît şi cauzele care l-au produs au spulberat o lume întreagă cu repere de valori, cu tot.

Soluţii salvatoare pentru alţi copii abandonaţi sau fugiţi de acasă, se caută şi în filmul GANDHI’S CHILDREN /COPIII LUI GANDI , regia David MacDougall, Australia, dar adesea virtuţile statului de garant se dovedesc neputincioase în faţa nevoilor tot mai numeroase ale unor copii.

Într+un stat totaltar, precum este Turkmenistanul ,din filmul regizorului finlandez Arto Halonen,SHADOW OF THE HOLY BOOK/ LA UMBRA CĂRŢII SFINTEm, copiii sunt obligaţi să înveţe Cartea Sfîntă, cea pe placul stăpînului dictator, cu complicitatea mai mult sau mai puţin tacită a marilor puteri; ca o părere personal, nu ştiu dacă trebbuie să mă bucur sau nu, că în acest film, unde  se vîd imagini din multe ţări europene, România lipseşte.

Cînd ajungi, absolut din întimplare, la filmul Enduring Life  / Preţul Fiecărei zile, regizat de către Brechtye Boeke, din Olanda, unde totul, viaţtaa familiei trecutee de prima tinereţe, chiar şi fiii, pare sau chiar este încremenită in obiceiuri respectate de  cu o fidelitate şi cu o stricteţe, care, mie, oricît de frumos e făcut filmul, cu dialoguri fireşti şi imagini de o lumina pe care mulţi operatori cre că şi-ar dori-o, ei bine,  mie mi-a lasat o stare nu tocmai confortabilă, aşa cum se simte în film.

În schimb, mi-ar fi  este  foarte greu să răspund dacă aş fi întrebată care film aş prefera dintrediuă filme anume:  cel ukraineano-chilian, Absenţa, în regia lui Ricardo Green (film din care am pierdut primele 10 munute…), unde experienţa trăită de  o menajeră sau clipele ei de reflexie  asupra vieţii oamenilor printre care trrăieste şi trăim, cunoscuţi sau mai puţin cunoscuti , îţi lasă pe retină  cîteva imagini greu de uitat, dar şi propria sa ‚’concluzie’ asupra vieţii, atît de frrumos exprimată, încît te întrebi ce o fi dincolo sau sub  statutul de menajeră;

Celălalt film este THE CROSS , de Anna Tokareva, Russia, un film trecut la categoria studenţi, dar în care se recunoaşte foarte uşor în tot şi toate, şcoala rusă de film…

Şi ne amintim cu resemnare asemenea Nataşei din acest film, că fiecaare avem de purtat o  Cruce  şi ne rugăm împreună cu ea să fim în stare să ne acceptăm Cucea.

(auzind, parcă, în acelaşi timp, cuvintele menajerei din Asenţa: ‘oamenii trăiesc  mai mult sau alteori mai puţin’

Desore ceea ce am resit să văd în această zi de miercuri (textul l-am început la 23:50), dar şi despre bucuria de a-l regăsi pe Tudor Giurgiu ca regizor, întrr—un film despre condiţia romilor nu în altă  parte, ci aici, la  şi printre noi,

Dacă interesează pe cineva, în curînd …

Mai sunt multe, f multe de văzut, iar eu acum, nu prea mă impac cu vremea şi cu timpul…

dacă Vă place filmul

Astăzi incepe la Sibiu cea de-a X-a ediţie a Astra Film Festival, dedicată împlinirii a 20 de ani de film documentar în România, care se va desfăşura între 26 octombrie şi 1 noiembrie. Programul e bogat, variat si bine structurat ,cred eu, deocamdata.

şi pentru că mă grăbesc las acum  un fel de ‘mostră’, care este, de fapt, un fragment dintr-un articol preluat din cotidianul judeţean Tribuna

DOCUMENTARIES FOR CHILDREN
DOCUMENTARE PENTRU COPII
„All grown-ups were once children – although few of them remember it.” These words preface the fantastic voyage of Saint-Exupéry’s Little Prince, who leaves his house-sized planet to see what the rest of the universe is like. While recollecting our own childhood years, we did not forget those who are children now. ASTRA FILM FESTIVAL 2009 offers a national premiere: GOOD MORNING, WORLD!, a programme of documentaries for children.
Same as the Little Prince, the kids will visit other „planets”, and find out about the lives of kids their age in the USA, Senegal, Mexico, Finland, Japan, Morocco, Cambodgia, and India. Elementary school kids will see a selection of films, and then make drawings about what they have seen. It will be a singular experience for the festival’s youngest audience. As for the grown-ups, they will, perhaps, remember the time when they could see an elephant inside a boa constrictor behind the shape of a plain hat.
„Toţi adulţii au fost candva copii – deşi puţini dintre ei îşi amintesc.” Aceste cuvinte prefaţează călătoria fantastică a Micului Prinţ al lui Saint-Exupéry, care pleacă de pe planeta sa de dimensiunea unei case pentru a vedea cum este restul universului. În timp ce ne aducem aminte de proprii noştri ani ai copilăriei, nu i-am uitat pe cei care sunt copii acum. FESTIVALUL DE FILM ASTRA 2009 oferă o premieră natională: DIMINETILE COPIILOR, un program de documentare pentru copii. La fel ca Micul Prinţ, copiii vor vizita alte „planete” şi vor afla despre vieţile copiilor de vârsta lor din Statele Unite, Senegal, Mexic, Finlanda, Japonia, Maroc, Cambogia, şi India. Copiii de la şcoala primară vor vedea o selecţie de filme şi apoi vor face desene despre ce au văzut. Va fi o experienţă unică pentru audienţa cea mai tânără a festivalului. În ce-i priveste pe adulţi, ei îşi vor aduce aminte de timpul când puteau vedea un elefant înghiţit de un şarpe boa privind o simplă pălărie.

( clipul l-am ‘preluat’ eu de pe youtube, din condiţii /cerinţe de soft aflate în mare şi acută criză de timp)

HOME AWAY FROM HOME , Marika Väisänen, Finland
PALNA’S DAUGHTERS , Kiti Luostarinen, Finland
LES PETITS MATINS DU MONDE (serie): episodes Senegal, USA, India, Japan, Mexico, Finland, Cambodgia, Morocco, from the series by Charles-Antoine De Rouvre, France