Nu ştiu dacă am dreptul, dar întreb :

în urmă cu… ani, la sfîrşitul unui spectacol frumos, ne-a lovit vestea morţii ei,

peste cîţiva ani, ne-a cutremurat sfîrşitul lui

Mihaela Runceanu & Ioan Luchian Mihalea

sunt capriciile Tale,  javră de viaţă, sau este absurditatea din noi ?

Mihaela Runceanu – Zborul vantului

acasă mă aştepta o surpriză  : Almanahul Cinema  – şi acesta avea să fie ultimul primit

ştiu, este Noiembrie, luna în care,  cîndva,   ştiam să simt, ştiam să spun şi să ascult poveşti; ştiam că pot să cer orice – aveam totul, aveam şi TIMP

DA!  tocmai în această lună  mă iau la harţă cu tine

foarte curînd

Reclame

Oare eu aş putea să mă consider norocoasă ?

sa cred ca sunt norocoasa ?

Sunt norocos?’ este titlul fimului cu care Tudor Giurgiu este  prezent la Festivalul Astrafilm.

Dar nu voi scrie acum nici despre acest documentar, nici despre cel al Miei Telman ‘WE WEREN’T PEOPLE WE WERE NUMBERS… AUSCHWITZ/Nu eram oameni, eram numere … AUSCHIWTZ’ [pe acesta il recomand consilierilor de la Cotroceni, poate ca dupa acest film Domnul Presedinte va lacrima mai putin teatral] si nici despre altele vazute.

Poate o voi face, cindva, de se va putea, pe un site de profil; poate….

[oricum, raceala, vremea urita, sistemul meu imunitar foarte slabit, recomandarile medicului ma obliga sa  renunt…. asta e…. deci, nu sunt norocoasa…]

Octavian Paler are un roman caruia i-a pus ca titlu ‘Un om norocos’ (in anul primei editii, soarta romanului nu a fost deloc norocoasa).

Atit cit am eu sa reusit sa observ, este plina blogosfera de  opera sa si este foarte bine , cred eu. Ne amintim de el mai tot timpul, dar nu stiu citi se pot bucura ca au avut sansa sa il auda si sa il vada pe viu, sau sa plece de la o lansare de carte cu acea caramida calda sub brat, cu cerneala abia uscata pe prima pagina , cu scrisul celui care, doar in urma cu citiva ani declara intr-o carte-interviu ca ’ lumea in care traim nu este inca asezata; o ducem cum putem, de azi pe mîine, sperind in zadar sa se mai schimbe cite ceva şi in bine’.

DA!–acum pot spune ca am fost norocoasa: eu am avut aceasta sansa!

M-am ferit sa il pomenesc des, pentru  a nu mi se reprosa ca ’ma iau dupa altii’, dar am incercat atat, un text din titlurile citorva dintre cartile Domiei sale, aici

Undeva, printre hirtille dau ‚decupajele’ mele vchi am gasit aceasta fraza  scrisa sau auzita – nu mai stu exact- :  ‚riscul  cel mai putin grav pentru in artist este sa traiasca pe o muchie de cutit’ – Octvian Paler.

Eu am avut si am un respct deosebit pentru cei care au curajul sa riste; unii au o vocatie  pentru asa ceva si nu cred ca este nevoie sa  ai talentul unui artist pentru a iubi riscul sau a trai riscant.

Si cum, incercind sa traiesc invatind mereu sa merg pe sau printre meandre, am fost nevoita sa ma sprijin de certiduini, desi acestea s-au dovedit adesea mai subrede si  mai nesigure decit iluzia unei bare de sticla intinse de o mina firava,

ei bine,Fenetrange 57, France, 'Les Remparts'

acum risc si provoc eu viata asta: daca ea nu a obosit, eu am obosit sa tot trec sau sa ard etape  si incercari; de data asta va fi care pe care !

Si daca mîna ma va ajuta  si voi reusi  sa tastez cit de cit inteligibil, voi explica,aruncind, aici, pe blogul meu toate intrebarile la care pina acum nu am primit vreun raspuns si se pare ca nici nu voi primi –  si eu si Timpul fiind grabiti, fiecare in felul sau, dar numai unul impotriva celuilalt.