era o zi de vară cam umedă și rece cînd am îmbrăcat haina albastră primită într-o seară de iarnă, cînd devenisem cu acte virtuale în regulă, corecte, pe vecie ”proprietar de albastru”
uittînd –poate dinadins- că vraja-i doar o amăgire am trecut printre anotimpuri fermecată de povestea aflată sub un cer de deasupra unui liman lusitan , fredonînd acordurile chitarelor celor din Madraderus, de care nu-mi voi mai putea depărta sufletul vreodată,
îmbogățindu-mă pe mine, ei, cîntăreții, ”sporindu-mi inima cu-o ardere, cu-n gînd”
pînă cînd, ajunsă-n mijlocul lunii mele preferată, căci era, pînă deunăzi, plină de răsfățuri,
găsit-am ”dumbrava, cerbii, trestia şi veacul”, dar nu și vara ce-o țineam în sufletu-mi, ca lacul…
și-am început să murmur
De ceasuri, de zile veghez
pe-un galben liman portughez.
Cu zalele-alăturea drept,
cu mînile cruce pe piept.
Doinind as privi sapte ani
spre cerul cu mici luzitani,
de nu m-ar găsi unde sunt
neliniștea morii de vânt.
De nu aș pieri, supt de-un astru
văzut-nevăzut, în albastru.
și tocmai pentru că nu am știut să fac în așa fel încît
ca vara sângelui să nu se piardă ca vraja basmului mereu să ardă,
aud cum, în locul nestzatorniciei ușor provocatoare din cîntecul Afalmei, chitarele au alt ritm
iar privrea-mi înfrigurată caută înspre Parto da Viola, lucrarea lui Amadeo de Souza, cel despre care Fernando Pessoa spunea că este este cel mai mare pictor avangardist portughez, deși aici totul se amestecă și totul se reneagă și asta poate deloc întîmplător 
[despre artistul portughez am aflaat pentru prima oară pe blogul Domnului Costin Tuchilă, Punctul pe cuvânt, într-un eseu despre Modigliani]
peste veacuri
pe coarde dulci de linişte,
pe harfă de-ntuneric – dorul sugrumat
şi frânta bucurie de viaţă? Cine ştie?
Cine ştie?
eu nu am șțiut la timpul potrivit că CINEVA îmi lăsase discret cheia nu doar către un loc privilegiat, ci și către
brînduşile ardorii
să înflorească iar’ în noi
şi-n toamna-aceasta de apoi.
versuri de Lucian Blaga
_______________________________________________________
**postare încropită în această seară dintr-un sentiment de vinovăție
**postare încropită în această seară dintr-un sentiment de vinovăție
Blogul aneimariadeleanu_drusan (adică al meu, al Ioanei Drusan) 