Poem
de Fr O’Hara
Peisaj distrus cu
doze de conserve, coridoarele
goale, ce este înăuntru? Aici am venit eu
cu trenul de după-amiază,
două cratiţe prinse bine
de valiză. Tocmai am părăsit
visele, care plutesc
peste o răscruce. Şi praf,
menuete sacadate din neon
fad, ziare şi şine de tren
astăzi, ce-am eu acum,
cu o zi mai bătrân, mai departe şi mort?
Cine a spus că aşa ceva este
viaţă? Plec într-un
alt albastru.
‘To reach the depths and rise, only in the sea;
the abysses of life, incessantly plunging not to rise to a face
of heat and joy again’
–Thinking of James Dean–
Blogul aneimariadeleanu_drusan (adică al meu, al Ioanei Drusan) 
vreau si eu sa plec intr-un alt verde
daca se poate cu james dean in gand 🙂
multumesc pentru momentul liric ana
trecerea de la vis in realitatea plina de nimicuri e dureroasa
ApreciazăApreciază
wow……. si eu as vrea intr-u alt albastru… (ramane totusi culoarea mea preferata, indiferent de conotatii)
cu toate ca in orice „albastru” ajungi te lovesti de aceleasi intrebari retorice… iara incertitudinea delimitarii intre real si ireal ma face sa ma gandesc la… la maya… iluzia cosmica…
iau albastrul si plec… pana nu incep sa debitez rau…
🙂
ApreciazăApreciază
culoarea mea este verdele, dar tare mult imi place sa zbor in albastru; ash lua cu mine 3 portocale- una mie, una tzie shi una s-o duc soarelui; sau lunii, pentru cand se cauta unul pe pe altul..
m-am trezit cu o ureche tziuind.
Am uitat sa te shi salut.
O fac acum!!!
ApreciazăApreciază
Anamaria,deci iti place filozofia existentialista a poetului Frank O’Hara care sedegaja din poeziile sale,este un poem forte profund care atinge cele mai sensibile simtiri si trairi umane,o zi minunata !Tavi 🙂
ApreciazăApreciază
@gala,@Gina,@lumsa, @Tavi: scuze pt intirziere, dar nu e doar weekend-ul vinovat :
Da, imi place mult, mult de tot, scrisul si mai ales poezia lui Frank O’hara; voi incerca sa Va raspund ca frumoasele voastre ganduri, tot prin cuvintele sale
‘este destul de greu sa-ti amintesti ca viata este minunata, dar iat-o întîi se tîreste, se îneaca, apoiisu ia zborul in canera cu oglinzi…’ – albastre, as indrazni eu sa adaug…
o saptamana frumoasa!
@gina: de dimineata m-a intimpinat afara un soare asemeni portocalei tale – multumesc! 🙂
ApreciazăApreciază
buna poezie. 🙂
ApreciazăApreciază
@fbogdan1988: multumesc! intru totul de acord – si mie imi place 🙂 🙂
ApreciazăApreciază
eu as evada in galben. Galben de soare si galbenus de ou (cu zahar). Galben de rosu apus. Arde si lumineaza in acelasi timp.
Evadarea in rosu e pasiune nestapânita, pina dincolo de durere.
Evadarea in albastru e libertate
Evadarea in verde e firescul si fragedul.
Culorile vorbesc singure. Cu toate astea ramânem muti intre alb si negru.
ApreciazăApreciază
@frenchmaria: cat de bine simti tu culorile!!! eu aleg sa raman, totusi pe un albastru indigo [deh, ultra-marine-ul este prea pre(ten)tios pt mine acum… :)]
ApreciazăApreciază