M-am săturat (şi) de minciună

‘M-am săturat de minciună’– spune vocea cea autoritară a acestei ţări.
Şi eu m-am săturat ca, după o zi de lucru grea sau relativ obişnuită, sau cînd eu sau cei apropiaţi mie, prieteni sau rude, am sau au probleme, deloc usoare, voind sa uit pentru o clipă de apăsărle personale, deschid televizorul sau radioul , văd din nou dezbateri aprinse despre scurgeri de informaţll, arestări filmate in direct, usile inchise ale sălilor de judecată pe care au înţepenit camerele de filmat, avide de informaţii şi imagini transamise ca un spectacol, din nou acuze, dovezi, argumente şi contra-argumente, speculaţii şi zîmbete forţate şi reacţii nervoase, tot mai greu de stăpînit. Si pentru că este an electoral, le percep pe toate cu rezervă. M-am săturat şi eu de funingime, de perdele de fum, de scenarii facil sau diabolic gîndite şi regizate, m-am săturat să tot aştept o primavară adevărată şi în natură, dar şi în sufletele oamenilor printre care trăiesc, cît despre primăvara Cetăţii, cred că se lasă aşteptată şi va apărea tare greu, iar în loc să ne înveselescă, ne va năuci pe cei mai mulţim
Obosesc şi mîna şi telecomanda, încercînd să găsesc altceva, dar divertismentele seamănă prea mult între ele, mai prind o oră de emisiune culturală, apoi încerc să văd ce se mai întîmplă prin lume, renunţ repede: criza omniprezentă, armistiţiu de pace încălcat, mişcări de protest din diverse motive, pe măsura varietăţii lumii şi revin pe cheiul Dâmboviţei.
Spun ‘Gata!’, incep să caut în mica mea arhivă un articol scris de Radu Cosaşu, scris cu ocazia aniversării României Literare, nu găsesc imediat, dar îmi rămîne privirea pe un alt fragment scris de acelaşi sonatist cu Cap Limpede:
chaplin-kid

‘Nimeni nu ştie de ce Chaplin va filma acest detaliu, al tatălui şi fiului care vibrează într-un acelaş gest dezarticulat, infinit de mic, misterios, al ultimei fibre. Iar cînd Piciul îi va fi smuls – omul va alerga după el direct pe acoperiş, ca pisica mamă! Ar mai trebui spus că atunci cînd i-a arătat lui Eisenstein The Kid, Chaplin i-a mărturisit că nu-i plac deloc copiii pe ecran. Dar ce-i plăcea? „Lupul!” – şi Eisenstein însuşi a rămas siderat.
În sfîrşit, ca să fiu şi eu cît de cît obraznic, nu înţeleg de ce dintre toţi cei care îmi spun că s-au săturat de Chaplin şi Caragiale, nici unul nu-şi prezintă scuze.

Anunțuri

15 răspunsuri la „M-am săturat (şi) de minciună

  1. Anamaria,
    Lasa deoparte si televizor si telecomanda.
    Iti spun un secret.Maaaaaare!
    In noapte asta este primavara.
    Adevarata. Cat o vrea sa fie. Dar ESTE!!!!

  2. @Gina: Multumeeeesc! sper sa o simt si eu!

    gina, weekend-ul se pareca nu mi-a pruut, pt ca nu mai reusesc sa intru in casuta ta cea plina de flori si de muzica 😦
    poate maine, cu mai multa sansa !

    o noapte de primavara sa avem! 🙂

  3. dar cine nu s-a saturat de minciuna… ? 🙂 si cine nu s-a saturat si de tv? eu, da!!! am gasit solutia – ma uit doar la filme. in felul asta sabotez timpul „istoric”, chiar si cu riscul de a fi complet neinformata… vad ca pot trai si asa. n-a venit nimeni sa ma dea afara de pe planeta. 🙂
    deci, cand tv te scoate din sarite – lectura si/sau prieteni!!!!! si un pahar de vin, sau o ceasca de ceai si biscuiti. nu da gres.

    🙂

  4. ana
    eu de minciuni sunt satula pana peste cap sub toate formele ei, de tv sa nu mai zic, cel mai mare dusman al artei este tv-ul si telecomanda, rar emisuni care merita sa-ti pierzi minutele in fata ecranului, vorba lumsei prietenii (prietenii reali, prietenii livresti si cei virtuali) sunt solutia 🙂
    cat despre chaplin si caragiale, cei care pot spune ca s-au plictisit de ei sunt impardonabili, cum sa te plictisesti de genii? in plus de fiecare data cand sunt alaturi de ei vad altceva, caragiale si chaplin aduc ceva nou de fiecare data, nu ne putem plictisi de talent
    si o scena din the kid

  5. @lumsa: inteles si insusit sugestia – promit; dar stii tu oare, ca eu am nevoie si de stiu ce aiureli se intampla in limea asta, in care incerc sa ma misc? si mai revin cu ‘chestii’ gasite ieri in mica mea arhiva 🙂
    @gala: multumesc si credc a nu doar eu, pt bycuria oferruta prin/cu imaginile din The Kid; cat despre telecomanda, iti voi spune/scrie in curand o gluma spusa de Motu Pitis la /intr-o emisiune la radio;
    @Tavi: da, astazi, desi cam greu,parca am simtit si eu primavara! 🙂

    @Gina: te rog redeschide si pt mine poarta spre casuta ta, te rog! 🙂

  6. Sora mea a copiat the Kid de pe televizor, si mi-a pus filmul pe masa zicând: musai sa te uti la film. Pustiul era exact cum erai tu cind erai mica.
    Ea era mai mare decât mine cu 4 ani – ea ma botezase cu numele Manon din burta mamei…

    Chaplin zicea ca cel ma greu e sa-i faci pe copii sa râda. Adevarul ca atunci când eram mica n-am râs deloc la filmele lui. Acuma râd… hmmm interesant

    –––––––––
    P.S. Ana adauga ambele adrese (http://www.incertitudini2008.blogspot.com http://incertitudini2008.blogspot.com) ale ginei in Settings/Open ID/OpenID Trusted Sites

    Cind mergi la ea sa fii logata la tine si mesajul sa-l previzualizezi, scrii literele si il lasi sa-ti rumege postarea. La mine merge in acest fel.

  7. @frenchmaria: sincer, cred ca am citit prea devreme Chaplin comentat de Suchianu, ca sa pot sa rad, vreodata cu al sau Charlot, asa cum dupa Taunul, scris de Voynich, cu greu mai merg la circ; manon draga, eu aproape in fiec zi incerc sa pacalesc vietualul si cam reusesc,ca de, scoala si…[ ma opresc aici… 🙂 ], dar cred ca si siistemele sunt de vina ; randurile tale apareau ca … spam !!! – scuze pt intarziere ! si multumesc, mai ales pt acel copil care semana cu The Kid! 🙂 🙂

  8. @fpbogdan1988: scuze pt intarziere, dar, stii, graba[si acum raspund in minute furate…]–- eu prefer primavara reala, dar deocamdata, la mine e mai mult o amagire, sau asa pare; ok, incerc sa o caut pe net, care, la drept vorbind …. 🙂 🙂

  9. primavara pe net….buna asta!:).cat despre tv,daca e cu masura…nu strica.televiziune este un rau necesar.nu ne putem priva de informatii,pt ca un om putin informat este…sa nu ii spun eu pe nume:)

  10. ana
    hai sa vezi tu talente in basarabia. duminica sunt alegeri.
    „stabilitatea rosie” stie sa minta. aici primavara nu e nici macar pe net. decat insulite. asa cume blogul tau 🙂

  11. @angela: ai atins o rana care ne doare pe multi, dar nu avem curajul sa recunoastem; se pare ca, totusi, vocea tacuta a Cetatii, se face simtita din cand in cand ceva mai mult decat cea a celor inlesniti si indrituiti sa faca ceva; cat despre talentele noastre de acolo, stiu, atat cat imi este ingaduit de spatiul virtual unde nu am nevoie de viza; acum, la/in mare criza de timp, nu am la’ndemana decat asta:

    este atat de frunoasa, incat as posta-o, dar blogul ar deveni un fel de biblioteca muzicala, insa nu acesta este motivul principal pt care am retineri, ci teama de a nu aluneca in exces [liric…. 🙂 ]; multumesc ca ai gasit ragazul de a treece pe aici

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s