neînțelesuri – înțelese

… uneori starea de boală se dovedește a fi și de folos, nu neapărat benefică;

Stai ‚la repaos’, refuzi să mai iei pastile și rumegi ceea ce nu prea înțelegi;

și nu prea înțeleg eu de ce anul acesta a început și continuă pentru mine destul urît pentru mine și nu vrea sa adeverescă deloc prezicerile astrelor;

nu prea înțeleg nici de mă mir că am deveni dependentă și de bloggerit sau de/și de blogosferă și de zilele în care îmi este f greu să dau și un click sunt zile pe care le consider nedrepte;

înțeleg destul de greu  – boala, probabil, desi la cap încă nu am nimic !- de ce unele legături-comunicare-prietenii, chiar, se dovedesc a fi în astfel de situații mai ‚aproape’, mai … prefer să nu găsesc cuvîntul potrivit… , decît cele știute, pierdute, regăsite de o juma’ de viață, dacă nu de mai mult;

nu pricep de ce nu pot să îmi adun puterile și gîndurile și să îmi țin/îndeplinesc promisiuneile de a trimmite cele promise, fie și în semn de recunoștiință față de semnul=gînd lăsat  aici, într-o formă sau alta, pe blog;

și cam multe – mai ales cele care ne marchează, nu cu patent veritabil, de fiecare dată-  zbaterea sau amorțirile noastre din real;

și totuși ceva-ceva am înțeles, poate pt atunci cînd voi reuși să ‚scriu’ din nou’;

am înțeles că pentru mine Speranța nu are  formă, ci doar chip (și chipuri), am înțeles că acele binecuvîntate ore astrale se masoară și în minutele de la un telefon care funcționează ca și mail-urile , cu sau fara attach, în dublu sens, că doar de aceea prietenia adevărată este dezintreresată, oricîte capricii ar fi de suportat, am mai înțeles că și atunci cînd nu mai am  nici o carte  de joc în mînecă, Dragostea  nu e nici miză , e mai mult decît o muză – aici  am încercat eu un neinspirat joc de cuvinte!- nu este substantiv, de nci un gen, cu atît mai puțin neutru, nu este nici altă ‚parte de vorbire’ și că este la fel de inefabilă ca acel ceva din care se naște și pe care se sprijină;

–-   mda, uneori în stările de reapaos  de nevoie la pat, ai sau obții și un cîștig:

îți mai micșorezi teancul de cărti de pe măsuță, ai timp și de filme și de muzică și de dat telefoane, întrebîndu-te/mă al cui o fi oare, numărul…?

ne-am amintit de cărțile lui Nabokov, am răsfoit reviste mondene, am incercat sa ne jucam, ‘improvizînd’ exerciții (?!)  de logică, pendulînd între scrierile  vechi și valoroase, dar și cam dificile din care am uitat nepermis de mult și romane polițiste, ne-am bucurat atunci cînd am reușit să scanăm, așa cum am promis, coperta unui album,    

și  încă  mai simțim bucuria lectuurii unei cărți superbe, fără a fi o Carte Mare, rămîne mai mult decît o carte care oferă o lectură plăcută;

dar despre această carte, “Istoria romanțată a unui safari” scrisă de Daniela Zeca Buzura,  despre farmecul cuceritor al acelei Afrtci, al deșertului care…, despre, tristețea chiu cu care închizi coperțile, despre  ademenitoarea melancolie care ți se topește în suflet și în trupul bolnav sau sănătos, aș vrea să mă încumet a scrie  altfel decît a povesti cartea sau a-mi exprima… ”părerile”

cartea a redeșteptat niște ”amintiri dintr-un vis” pe care nu cred că mai vreau să le pierd;

iar despre filme – pt mine a fost o spăptămînă lipsită de politică 🙂 – ei bine, calendarul meu reamintește că

în 19 marie 1895 la Lyon,  Fraţii Lumière realizează  definitivează  primul lor film, a crui premieră va fi pe 22 martie;

și tot într-=o zi de 19  martie, în anul 1989, Rain Man era marele cîștigător.

====================

Ieri am fost întrebată care a fost prima carte care m-a … fascinat–-   am spus sincer că nu știu, nu îmi amintesc  ce să fi răspuns? Că primele silabe citite și recunoscute au fost pe o revistă Cinema, aflată mereu în casă?

și pt că mîine nu cred că voi avea chef să merg la controlul medical,  voi încălca orice restricție și scriu de pe acum :     bine V-am regăsit la citit    [sper sa reusesc]