‘Cum vă place … de-o vorbă, de-o ceașcă de nesomn cu blogul meu

–    Ce cauți aici, la ora asta:? Nu mi-ai cerut parola.

–          nu era nevoie,o știam, doar eu ți-am pus sigiliul.

–          Ai fi putut să mă întrebi dacă  îmi place.

–          Acum nu mai are importanță; dar dacă vrei, o schimbăm de comun acord.

–          Ok! Trebuie să mă gîndesc la una care sa …  contracteze cu mine, una mai sofisticată și mai intelectualizată (am pronunțat corect) ?

)

–           Hai, spune ce faci la ora asta, aici cînd de două zile înghiti cîte un pumn de hapuri și  ieri, ai băgat destulă lume REALĂ în alarmă?

–           Azi mă simt ceva mai bine, parcă…

–           Nooorrmaaall! Doar l-ai văzut pe cel care declami și aclami (sîc) că este cel fără de  care nu ti-ai putea închipui lumea și care bate toți iubiții tăi reali sau visați.

–          Păi, cam așa este, ce să fac? Față de tine recunosc; a stat cîteva minute, dar a știut mereu cind imi este greu, de cînd ne-am pomenit împreună, în iarba ogrăzii, în sania  împetită, în poienița unde se credea Tom Sawer și unde l-am surprins cu primele țigări, în școală unde împarțeam covrigul și suta de lei, apoi și orășelul repartiției, chiar și căminul de nefamiliști  și… gata, ce mai vrei..

–          Să mergi la culcare.

–           Nu am voie sa ascriu nimic, nimic, acum…?

–           Nu cred c-ar fi indicat ;  despre e ai vrea sa scrii? Pe Cravaggio mai  lasă-l încă o zi… mîine e zi cu formule, dacă esti sănătoasă

–          Nu, nu, pe acel iconoclast îl  mai amîn pînă mă lasă  încheietura mîinii…

–          Zău că nu pricep ce vrei la  ora asta: ai reușit să nu deschizi TV-ul, ai vorbit și altceva în afara spaimei de boală, ai reușit să termini de citit o carte, mi-a scăpat ceva?

–          Nu cred 🙂

–          Atunci?  Doar nu te apuci acum să scrii despre dragoste !!!!

–          Nici nu mai știu cum e să fii îndrăgostit … și nici nu cred că am știut cu adevărat vreodată…

–          Nici in acei frumoși ani, cînd fugind de o fantasmă, te refugiai în apartamentul cu vopsele, pian, culori și muzică al lui Decebal, colț cu  Universitatea, vis-a-vis de Național?

–          Mai bine taci! ! !     –– hai, spune-mi tu cum e să fii îndrăgostit?

–           Asta ar trebui sa o strii cit de frumos o spune pritenul tău, unul dintre leacurile

tale, Shakespeare

–          Mda,  parcă ceva-ceva îmi amintesc din ce spune Silviu:

A fi din cap în tălpi iubire,

Dorință, patimă răbdare

Supunere, vrăjită ascultare

Neprhihănire, gînd și-ngăduință

și de-a fi gata la orice încercare

Așa cum sun și eu de cînd mi-e dragă Phebe      **

–          Frumos ==== îmi place ca Shakespeare  să zăbovească uneori pe  la mine.

–           Mie asta nu mi se potrivește! gata  m-ai convins– merg să dorm

BUNĂ  DIMINEȚA

[** Cum vă place de W Shakespeare, act V, scena 3, Trad V Bîrna, și V Teodorescu ]