în loc de orice explicație și ca un posibil ”antet”

(repostare)

De ce ?

Poate ca nu am inteles destul de bine cand am ales acest drum-demers ca va trebui sa ajung aici sau intr-un loc asemanator acestuia
caPat_de_drum  ?

pentru a putea sa scriu

despre sinceritate si generozitate, despre respect si compasiune, despre incredere si teama de ridicol, despre neputiinta si puterea pr care ti-o da umarul pe care te poti sprijini la greu, despre tradare si alegerea deliberata a singuratatii, depre curajul de a accepta si demnitatea de a refuza, despre rabdare si una dintre formele de alienare- graba si superficialitatea, despre durerea tacerii si frumusetea unei flori cu toata bucuria daruirii ei, despre cele impartasite si retinerea de a recunoaste fata de altii placerea comunicarii cu ceilalti si privirea nu speriata, ci haituita a unui copil care stie ca in clipa urmatoare va pierde tot;

despre tragism si verosimil, despre modestie si normal(itate), despre comic si adevarul vietii;

despre credinta mea in puterea miraculoasa a creativitatii si depre convingerea (tot a mea!) ca o biografie eroica nu netezeste drumul sspre arta, stiinta, spre Valoare;

despre tara asta in care traiesc si pe care o iubesc nu doar pentru ca asa am fost educata, ci pentru ca asta simt eu pentru locul asta de pe aceasta planeta: o dragoste pe care o pot justifica in multe feluri, dar care nu se cuvine a fi explicate;

despre spaima de a retrai /resimti dorinta de nu mai auzi si a nu mai vedea unele figure omniprezente;
despre groaza de a te lovi la fiecare usa ori dupa fiecare colt de ignoranta si mitocanie sub masca perfida a imposturii;
da, despre impostura mai bine sau mai prost cosmetizata intr-un snobism care, daca nu este agresiv, este si mai periculos;

despre o politica diriguita de catre personaje care isi spun ‘politicieni’ cu o mandrie greu de inteles pentru cei care nu inteleg toate notiunile pe care le folosesc;

despre teama nu de avertismentul lui Malraux, ci depre concluzia ( senzatia, ca sa para mai ‘bland’) care ramane dupa ce citesti cartea lui J Teule, Mancati-l, daca va place, si care aminteste nu de lipsa de veghe a ratiunii, ci de lipsa de cunoastere elementara, de lectura primara;

despre neincrederea mea sau refuzul meu de a crede ca in era IT-ului vor disparea cartile, bibliotecile, librariile cu carti adevarate;
despre sprantele si dezamagirile, zbateile unei lumi care isi cauta in permanenta rostul si locul;

despre….

….. nu, despre mine, mai putin !

dar, poate voi reusi sa scriu cate ceva, cand voi simti ca aceasta imagine nu ma cuprinde pe mine si adevarul meu.
adevarul_meu

pana atunci, indraznesc sa las cele de deasupra acestei postari

[ceva ce trebuia sa precizez mai demult: eu primesc pozele/fotografiilee postate de lau un prieten , el insusi un impatimit al fotografiei si al aparatului de fotografiat, circula mult si vede multe expozitii; de aceea nu pot preciza de fiecare data sursa, unele dintre ele pot fi zarite si pe net ]

este vară și e frig

este rece, prea rece după  o primăvară capricioasă, iar în prima lună de vară, după ce canicula a încins minți și spirite de toate mărimile ca suprafață de cuprindere a ideilor și fapte, după toate resursele materiale, intelectuale și de bun simț

a venit acum zile care aduc nu răcoarea binefăcătoare, ci un val/aer /vînt rece și dătător de fiori – este frigul grijii de mîine și frigul fricii.

de cine sau pentru ce Vă temeți, DOMNILOR care ne ‘îndrumați’, ne guvernați și ne hotărîți temporar destinele ?

de așa ceva ?

sau de așa ceva ?

ori încercați să preveniți așa ceva…

eu  cred că Dumneavoastră încercați  să depășiți imposibilul, astfel încît o aemenra  alăturare  imagini să nu mai fie posibilă.

(fotografie primită)

–––––––––––––-

în urmă cu  cîțiva ani aveam  alt imbold de a screie și alta cadență (un fragment este rătăcit și aici pe blog);

eu încă mai cred în Statul de Drept, cred că trăăiesc în democrație, fie ea și originală, după chipul și asemănarea noastră, doar  noi am  votat, fiecare cum a… crezut…, cred că nu dăm acele timpului înapoi și nici nu ne mutăm pe un alt continent.

și repet :

EU CRED ÎN PUTEREA CUVÎNTULUI ȘI ÎN FORȚA ARGUMENTULUI

și cred în cel mai frumos cuvînt-argument L I B E R T A T E

răspuns

astăzi am fost întrebată de către un prieten de ce textele de pe blogul meu sunt triste;

se spune că am fost un copil vesel și cred că așa am fost, gîndindu-mă ce copilărie frumoasă am avut;

mai tîrziu, în școli – iar mie chiar mi-a plăcut mult șă  învăț- cînd vorbeam despre simulare și disimulare
nu mă  gîndeam să alătur  aceste `noțiuni” de persoana mea sau de ‘experiența’  proprie;

acum nu mă simt capabilă nici să simulez indiferența.

–––––––-
oricît de greu mi-ar fi, refuz să cred că suntem un popor de indiferenți la prostie, impostură și …

totul este poezie

și acolo mă reîntorc pentru o vreme

Cu împletiri de ambră și de umbră;
Iar glasul ți se sparge in rafale
si parul tau din flăcări de rubină
Flutura repede în noaptea lin
ă

– Paul Verlaine în traducerea lui Gabriel Pârvan –

Gustave Courbet – La Belle Irlandaise

pentru că

( deși nu îmi place și nu vreau, acum chiar trebuie să dau un ping, altfel nu mă aude )

Cu ceva  timp în urmă îți pomeneam de Slayton și de un frumos raft pentru cărți, cu și mai frumoase carți;

Atunci nu ti-ai amintit decît de raftul care s-a prăvălit peste mine, iar tu, Horațiu și Doru încercați atunci  să mă consolați în durerea spatelui că de fapt, ar fi fost.. o moarte frumoasă  ….

Ei bine, aseară, tîrziu, pe întunericul lăsat de furtună – cred- am  scăpat o carte din mînă, iar în lumina lumînării ”sună” mai frumos decît a lanternei, sîc din nou! am găsit asta:

și dacă îti amintești, cu siguranță te vei gîndi și la SLAYTON și la THEODORE și la ceilalti,care nu au fost atît de norocoși ca Neil Armstrong…;

și atunci, poate îti vei aminti că se pomenea acolo de niște broaște țestoase, de un soi mai aparte …, care aveau și  ‘întrețineau’ un simț al umorului, care ar putea să fie un criteriu în stabilirea teribilului IQ…

și am mîncat în acea seară fiecare o tablă de ciocolată chinezească, obținută la suprapreț (doar n-o să scriu ‘la negru’ 😛  )

nu am găsit titlul, nu pot găsui nici ‘încheierea…..’

dar cred că am reușit să îți scriu ceea ce voiam;

dacă nu…,

poate altă dată…

cred că acum  beau un ceai dintr-o ceașcă emailată

și încă una

ecumenic cut -by JOSEF JACEK

cînd am privit-o pentru prima oară, gîndul mi-a alunecat instantaneu la acel AUTO DA FE al lui Elias Canetti;

de ce?

cred că în niste vremuri ce trec peste o lume unde nebunia, anormalul si premonițiile apocaliptice devin banalul cotidian este ușor de înțeles ;

( aici, cred voi reveni cînd sănătatea și condițiile meteo – fără furtuni și trăznete- imi vor permite)