simțul distanței

în ultimii ani nu am reușit să văd filmele nominalizte la Oscar,înaintea Galei de decernare a Statuelei/lor și nici anul acesta; de fapt, mă interesează mai mult categoria filmului străin

zilele trecute am văzut un film tulburător, The Fencer, o coproducție finlandeza-estoniana-germana, în regia lui Klaus Härö, care a candidat anul trecut pentru Oscar

profesorul Endel Nelis le spune copiilor din Haapsalu, la prima lecție de scrimă, că în acest sport cel mai important este simțul precis al distanței și este un film despre distanța dintre curaj și demnitate, dintre devotament și datorie, dintre așteptare și speranță, dintre pritenie și sacrificiu, dintre nedreptățile istoriei și viața trăită într-o lume fără abuzuri și fără teamă

mă vor urmări mul timp, cred, alternanța și cadența cadrelor în care copiii se antrenează pentru concursul pe care îl vor și cîștiga, pe de o parte și febrilitatea cu care agenții poliției politice caută prin dosare dovezi de compromitere a profesorului, pe cealaltă parte

sincer, acum, eu cred că acest film era mai îndreptățit să fie premiantul de anul trecut

pentru anul acesta, eu ”merg” pe/cu The Salesman , mărturisind sau recunoscînd prețuirea mea pentru regizorul iranian Asghar Farhadi, dacă ar fi săamintesc doar de A Separation, o lecție care m-a lăsat fără respirație și fără gînd articulat/ bine încheiat, într-un punct, undeva, pe distanța dintre adevăr și minciună.