punctele mele (ne)descifrabile și capătul de început amînat

Pozele sau fotografiile de mai sus le-am făcut într-o seară, pe Dunăre, la Budapesta, cînd mi se dereglase aparatul și mă simțeam atît de bine, încît chiar nu  aveam chef să îl reglez atunci; eram pe celălalt mal și fără a se ști, la cîteva zile distanță (abia la întoarcere am simțit  dimensiunea și putera acelor zile-Distanță). În camera de hotel, privindu-le, m-am amuzat, apoi am vrut să le șterg; au rămas totuși, în aparat.

Ieri, cînd am vrut să fac ordine în fișierele de pe hard-disk m-am uitat mai atent și mai puțin amuzată la ele:    și revăzindu-le, mi-am dat seama că seamănă cu mine sau eu semăn bine cu  frînturile acelea luminoase, eu așa cum mă simt acum și cum îmi pare uneori blogosfera, unde mă întreb, încă ce caut.

Cum ce caut? Am blog, ca tot omul care se respectă, sau așa crede ori așa pretinde, după știință și putință; și -desigur- ca să am trend, se înțelege.

Bine, bine, dar dacă tot nu prea îmî plac unele lucruri sau aspecte și mai am probleme și cu mîna, de ce mai scriu? Cum de ce? Hai să găsesc cîteva motivații credibile (pentru mine, nota bene)

• Pînă nu demult îmi găseam refugiul din stările urîte și în scris, iar cum cum mina  dreaptă nu se mai împacă bine cu creionul sau cu stiloul, e mai ușor cu tastatura; bine, bine, dar dacă este jurnal, sau așa ceva, de ce nu l-am ținut doar pentru mine, de ce l-am scos ”la vedere”? – pentru că sufăr și eu de boala asta a omului modern care, voind să se apere, să scape, să evadeze din  banalul, de temerile ce devin angoase, se caută disperat pe sine însuși și cînd simte nevoia de comuncare, face un click, la întîmplare,  și dacă are noroc exclamă bucuros în sinea-și :  ura! Am găsit un partener tăcut, care e doar un blog, al unui alt user sau blogger, sau, chiar unul cu predispozție pentru un schimb de replica sau link-uri, iar prietenii reali, pot să aștepte, dacă au răbdare și bună-voință, că doar de aia sunt prieteni adevărați, chiar dacă devin cu fiecare zi sau seară tot mai neglijați;
• Ok! – motive și să rămîn și să plec, dar cum tot m-am jucat de-a plecatul și revenitul, am hotărît să nu mai plec definitiv, ștergînd blogul, ci doar să  iau uneori o pauză, mai lungă sau mai scurtă, după cum am bani pentreu țigările lungi, subțiri și mentolate, îngreunate de accize; cu cafeau, încă stau bine,  mai am contractul  cu furnizorul asigurat;
• Am avut și am încă o perioadă cam greu de înțeles pentru unii, cam capricioasă, pentru altii, iritantă pentru cîțiva, puțini și absolut firesc neobservabilă  și neobservată pentru cei mai mulți;  dar, la urma urmei e dreptul meu, nu-i asa?
• Da, firește, dar nu e drept și nici ”frumos” să par mofluză, sau irascibilă în ‘văzul’ altora, care, atît cîtți sunt, mă urmăresc, căutîndu-mi blogul, altfel de ce ar aparea pe traffic feed? – da, știu, se  ajunge si  tîmplător, prin search-Google…; ei, și ???:

• Buuuuun, deci cu cele plăcute sau mai puțin plăcute, am decis să rămîn și pe aici

• dar :
• Îmi voi menaja și mîna și timpul, voi citi care au devenit ca o necesitate cele cinci [le-am numărat bine] bloguri care au devenit lectura cotidiană, chiar și din off, voi încerca în limita timpului, să trec și pe la celelalte, dar și referitor la acestea, ca și la celelalte nu voi încerca să înțeleg de ce se consideră necesar să mi se ”întoarcă”vizita, eu chiar nu voi mai vizita bloguri din obligație sau bună=cuviință; decit atunci cind, pot,  cu placere!
• și aș face o selecție in blogroll-ul meu, dar e greu, nu vreau să supăr pe nimeni, fie că unii au recunoscut că mă citesc în pofida faptuluui că eu nu fac la fel, sau nu atît de ’des’, fie, datorită faptului că, deși am o poziție modestă în top sau Zelist, de care, vorba aia, ’je m’en fiche’, poate că prezența în blogroll-ul meu le este de folos într-o oarecare măsură;                                                                                                                                                                                                                          

și dacă fiecare își întocmește blogul și lista așa cum crede de cuviință, nu mă mai afectează dacă apar undeva pe cu majuscule, sau cu un semn distinctiv, ori ca un simplu link-exchange (*ceea ce îmi displace profund, de aceea eu nu am asemenea rubrică pe blog);

• nu voi mai lăsa comentarii, nici cît am făcut pînă acum;  unul dintre motive fiind acela că  nu vreau să apar ca o scrijelitură omniprezentă, care ține să se arate prin deștăptăciunea sau inpirația reală- a unora- printr-un comentariu;
• fiind blogul meu, voi scrie sau voi posta ceea ce cred, ceea ce simt și ceea ce îmi place, dar nu voi îmi voi însuși niciodată unb citat sau un titlu de carte sau film, fără a  face o necesară aluzie, dacă nu mai mult;
• nu îmi consider blogul și scrisul atît de valoros –deși nu cred că scriu prost – încît să îmi pun pe blog vreo interdicție (!?!):; cine vrea, le poate lua oricum… deși unele fotografii sau trei tablouri sunt chiar din colecția proprie/personală; cu scrisul, e si mai șimplu, postările cele mai căutate, fiind înnregistrate déjà, prin grija și amabilitatea cuiva, caruia nu am cum să-I mulțumesc, pentru că nu știu cui;
• voi lăsă comentariile deschise, pentrru că, deși mă bucur de oricer comentariu potrivit(aici trebuie să înțelagă cei care se in timplăp să nu își regăsească vreun comm, la vreo anume postare!), nu caut să am cît mai multe—am citit și citesc bloguri valoroase fără comentarii multe; rog să nu se înterpreteze ca o posibilă asociere a blogului meu cu  cele de ”calibru mare”;
• fie că place unora, sau displace altora, cind cred eu că am o imagine sau o pictură potrivită, o voi posta; și voi rămîne împătimită și aici, pe blog, de poezie;
• și voi continua, cu dreptul oricărui cetățean care merge la vot și nu îi este indiferentă nici viața sa și modul său de trai, nici viața și convulsiile societății în care trrăiește; și poate că am o legitimitate firavă în această privință

și tocmai pentru  a nu mai crede în posibilitatea unor astfel de titluri, voi observa atent evenimentele cărora, întimplător, le sunt contemporană;

și asemeni social-democrației românești aflate  în derivă, simt că trebuie să îmi găsesc și eu matca firească sau pe cea proprie.

Acestea  au fost și rămîn o parte din  ppunctele mele…. ; capătul de început, sau cum spunea, cu ani în urmă, o prietenă dragă mie, la radio, duminica  noaptea, pe atunci, acum aflată în acea pulbere de stele,,,,.  călătoria  poate să  înceapă ; a mea înă nu, deocamdată

La bună citire.    🙂