aceeași zi, peste ani – 30 ianuarie

1931

Chaplin presents ”City Lights”

              La Holywood, Charlie Chaplin obține un succes triumfal cu ultimul său film, la acea dată, „City lights”, – ”Luminile Orașului ; este primul său film de la apariția sonorului pe peliculă ; cu excepția unor ‘efecte’ sonore, filmul rămîne ca ‘film mut’, rezistînd și rămînînd pînă astăzi, una dintre bijuteriile Cinematografului de artă.

City Lights – Chaplin 

                  1933

 Hitler devcine Cancelarul Germaniei

Ca urmare a demisiei cancelarului Schleicher, prședintele Republicii Germane, mareșalul Paul von Hindenburg decide împotriva  dorinței sale, numirea lui Adolf Hitler în funcția de Cancelar. Noul cabinet de ”concentrare națională”  avea în compnența sa  trrei membri ai partiduui nazist : alături de  Hitler,  ca șef al cabinetului, mai erau Hermann Göring în calitate de comisar de  Interne pentru Prusia şi Frick Departamentul Intrernelor pt Germania. În 2 august 1934, cînd Hindenburg moare, Hitler devine Președintele Germani. Cinci ani mai tîrziu, în 1939, în aceeași zi de 30 ianuarie, Hitler dă ordinul pentru începerea procesului de exterminare a evreilor.

1948
Asasinarea lui Gandhi

                  

 

Părintele națiunii indiene este asasinat cu trei gloanțe de către un hindus extremist în timpul unui serviciu de rugăciune.Lui Gandhi i se reproșa de către extremiști susținerea cauzei musulmanilor indieni. Timp de 78 de ani, Mohandas Karamchand Gandhi, numit Mahatma Gandhi (Mahatma însemnînd ”Suflet Mare”) a militat pentru nonviolență și rezistență moderată împotriva ocupației britanice. El a ales să se facă auzit prn   vocea tinerilor politicieni încopul obținerii revendicărilor, ale dorințelor sale.

1969

Ultima apariție în public a Beatles-ilor

 

Ultima apariție a celor membrilor formației, împreună, a avut loc pe acoperișul firmei Apple Records,  dar în timp ce interporetauu melodia GET BACK, au fost neviți să întrerupă reprezentarea. (mai mult și mai multe despre EI, nu vom/voi aminti aici și acum…)

The Beatles, Get Back

 2002

Deschiderea oficială a „Anului Internaţional Ion Luca Caragiale”, sărbătorit în cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO), cu prilejul împlinirii a 150 de ani de la naşterea marelui dramaturg. (30 ian. 2002 – 30 ian. 2003)

Si pentru că astăzi este sărbătoare creștină, pomenirea Sfinţilor noştri părinţi şi mari dascăli ai lumii şi ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu şi Ioan Gură de Aur, tuturor celor care poartă aceste nume, La Mulți Ani !

 

Anunțuri

”din tot ce dărui, tot mai mult am încă și amîndouă’s fără de hotare… ”

   Încă mai păstrez obiceiul de a privi un anume  calendar….

 Astăzi, cu întîrziere, dar am reușit să arunc o privire și am văzut/ găsit


Prima prezentare a piesei „Romeo şi Julieta”

1595

 (Poster de publicitate 1599)

    Despre  dragostea celor doi tineri din Verona, povestită de către Shakespeare, ‘inspirat’ – după cum se spune- dintr-o poveste scrisă de   Masuccio Salerno,  s-au scris atîtea, de-a lungul vremurilor, încît mie îmi este greu să mai adaug ceva

 

  și îmi este greu să aleg o secvență dintr-un film sau dintr-o reprezentație pe scenă,  fie teatru, operă sau balet

 

    și totuși …

 

 

  tu poți să te-ndoiești de soare

  de  focul ce scînteie-n stea,

  de legile nemuritoare

  dar nu și de iubirea mea

         (traducere Ion Frunzetti)

departe de casă

pictură de Léon Jean Basile PERRAULT

Unei trecătoare

În alte părţi, departe! tărziu! sau niciodată!
Căci nu-mi cunoşti cărarea, nu ştiu spre ce mergeai

(trad. AL Philippide)


À une passante – Charles Baudelaire

Ailleurs, bien loin d’ici! trop tard! jamais peut-être!
Car j’ignore où tu fuis, tu ne sais où je vais

asul de treflă

Le jeu, c’est une lutte  corp-à-corps avec le Destin –   Anatole France

Era seara mea norocoasă :

aveam   doi Ași (cel de verde și cel de pică) și doi șeptari (de Carro și de treflă)

miza era mare și nu era în bani de arginți sau de aur;

era o înțelegere, nici ”tîrg”sau ”învoială” nu era;

am cerut o carte și am primit un al treilea șeptar, cel de verde;

am privit expresia partenerului de joc; era cea a jucătorului experimentat, nu trăda sau nu lăsa să se înțețeagă ceva

am pus cu satisfacție full-ul meu pe masă;

partenerul m-a privit atent și mai lung decît mă așteptam, apoi, după o  ezitare, a răsfirat cărtile sale :careu de Ași

încercam să înțeleg și nu reușeam – de unde patru Ași? pe cel de treflă îl purtam tot timpul în mînecă;

în clipa în care m-a întrebat dacă respect înțelegerea, am înțeles:  era cel care avea mereu toate cărțile.

Asul de treflă era doar o amăgire.

iar miza era chiar acea carte de joc.

Cod galben de frig la reanimare

parcă încerc și eu să schimb forma liniei în aparatele medicale
                  am avut parte de două operații – și cred că mi-am făcut porția în viața asta- iar în urmă cu o săptămînă
am intrat împreună cu blogul meu în ‘moarte clinică’, tot din motive serioase;
   se spune că în clipa dinaintea… îți revezi întreaga viață – eu nu am văzut decît greșelile pe care nu am cum să le mai repar: unii mi-au spus că sub anestezie au visat frumos – eu nu îmi amintesc să fi visat ceva în timpul celor două anestezii; acum, da, în aceste zile am visat  sau mi s-a părut că am auzit ‘vocile’ celor care m-au vizitat și aici și altundeva; și toicmai eu care scriam că am simțit ghilotina virtualului
(ceea ce am scris despre acea ghilotină a sufletului, încă mai cred )  am simțit cît de bine este să nu te simți singur, singur, deși despre asta aș mai avea atîtea de ‘gîndit’, chiar dacă este o bibliografie greu de citit pe de-a`ntregul de către cineva, vreodată, de mine insămi, cu atît mai puțin;  

  și trimisu-mi-am gîndul să ceară scuze celor pe care i-am supărat cu vorba sau cu/ prin tăcere(a)-mi;  iar gîndul meu rămas cum îi este obiceiul, adică slobod, mult prea neîngrădit în cele două emisfere     cenușii despărțite de o parte albicioasă [i se spune corpul C…, știu din școală] a început să umble hai-hui;
   cît a fost vreme bună s-a cam ferit de viruși ca și de vaccinul ăla cam…, deși s-a cam întunecat nițel cînd a citit despre un medic bun , cu nume și renume municte, nu așa obținute prin cursuri la  distanță, a dat o raită prin magazine obișnuite și de lux, de unde a ieșit întristat nu de convingerea că pe unele nu le va  mai vizita curînd, ci frămîntat de întrebarea ”oare  la noi se va adeveri cîntecul acela cu pachetul de biscuiți mai scump decît o viață?”;
  apoi s-a amuzat -altă reacție de autoapărare negăsind- la ideile cel  puțin ciudate ale unor miniștri și ale altor mai mari ai acestei țări și ai acestei lumi, aamintindu-și de un serial ”Trăzniți în NATO” și găsind formula(rea) adaptată,
”trăzniți de și în tranziție”;  apoi s-ar fi minunat de puterile miraculoase ale unei făcări violete, dar nu s-a bucurat  că nu l-a ademenit gustul și  plăcerea grijilor puterii, ci și-a amintit din nou de ce nu putut să străbată curcubeul pînă la capăt – aceea era ultima culoare de acolo;

 atunci a vrut și a încercat să regăsească ceva minunat, cea mai min unată stare- sentiment sau invers, găsit cu mult timp în urmă și niciodată pierdut, doar de ceva vreme refuză drumul înspre-Acolo;
    și astfel,  ajungînd printre amintiri, a dat într-una din cutiile rămase de la mama  peste unele fragmente ‘decupate’
 din Digresiunile scrise prin anii ’70 ai veacului trecut de către Octavian Paler  și cum deja începuse să ningă viscolit și gerul să atingă nu doar răni văzute sau ascunse, l-a ales pe acesta:

”Floarea împacă, în fond, efemerul cu imortalitatea și nu înîmplător,în aproape toate mitologiile ea face legătura dintre profan și sacru, dintre oameni și zei.Farmec șimelancolie șoaptă și stigăt, tăcere și rugăciune, plecare și întoarcere,timp și netimp, noapte și zi, reproș  și iertare, absență și plinătate, posesiune și frustrare, uitare și amintire,umiliunță și vanitate, țărînă și cer, trădare și fidelitate,ce nu exprimă, oare, această hieroglifă a vieții care este o floare și în care putem citi, pe rînd, povestea unei frumuseți provizorii și a unei frumuseți pe care precaritatea n-o poate, totuși, știrbi?
 (…) Pictînd floarea, artistul  artistul abolește o ordine stabiliută, eternizînd ceea ce este fugitiv ;
  (…) un artist care pictează o floare pictează împotriva efemirătății, perpetuînd miracolul; el săvîrsește un delict fericit;
și ce este altceva decît partea de eternitate din efemer ? ”
iar gîndul meu încearcă cu greu să înteleagă cum cineva care iubește și respectă atît de mult opera lui Octvian Paler, încît îngrijește un site dedicat acestui Don Quijote rămas într-un deșert, în Est, pentru totdeauna, poate să voteze -după propria sa mărturie citită într-un comentariu lăsat pe un blog- că a votat cu Băsescu…. dacă mi se va explica, voi mulțumi politicos,
deși, parcă, mi-ar fi greu să accept acea desărțire dintre operă și convingerile sau opțiunile politice ale autorului….;
totuși….   🙂    [blogger-ul respectiv nu se află în lista mea]
    și pentru a se depărta puțin de cotidianul care nu-i priește, cum nu poaate încă sa vadă u film, sau să ajungă într-o sală de teatru, își amintește, că a găsit, după lungi căutări, în format mp3, Sonata 111 de Beethoven, despre care mai întîi citise  într-o carte scrisă de Radu Cosașu – este povestea unui pianist dintr-o țară din America de  Sud, care,  este închis de către regimul militar al acelei țări, în urma unei vizite din partea unui prieten dizident; tînărul pianist fusese elevul Nadiei Boulanger. Transcriu doar ultimele paragrafe
    ‘și alte trei luni, acolo, în închisoare, omul nu mai atinse pianul mut;
        ”dar prietenii din temniță mi-au cerut să reîncep studiile și eu nu puteam, nu puteam, pînă într=o zi de decembrie, cînd m-am așezat la pianul meu mut și am inceput sonata 111 de Beethoven, și atunci totul a revenit și muzica m-a salvat”

 despre Sonata 111 nu aș putea să-ți spun altceva’

gîndul spune și îndeamnă :acea sonatină scrisă de Radu Cosașu merită citită sau recitită ( ca toate sonatinele sale, dealtfel);
   ar mai vrea să ajungă la două albume de artă primite de curînd si să-i spună lui Andi că le văd împreună
 (gîndul poate să ajungă pînă departe, nu-i așa ?)

 
 dar deja a  obosit: e prea frig și se pare că va dura: se  îndreaptă spre medicamente, apoi se pregătește să adoarmă liniștit, fără vise.
Nu mai știe ce și cum sunt visele.

/\/\_____________________________

cam așa arată aparatul medical atunci cind ….,

 înainte de a intra în moarte clinică (temporară …)

   mi-am amintit că rămăsesem ”datoare” cu cîteva

 dintre picturile postate în primăvara trecută din colecția Mal Garmash

  Iată două dintre ele

                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                        

                                                                               

 

 

 

 

arată-mi-te iarăși respirînd

ca apele de lună îmbiate.

un strop de mari in ochi mi s-a răsfrînt,

căci mări și lacrimi sunt, la fel, sărate.

–          Alexandru Andritoiu

De dragoste   –

….cîndva, cînd știam să citesc,  am întîlnit/găsit la Borges aceste cuvinte

”pretind aşa de puţin…

 să fiu primul, al doilea sau al treilea din lista ta..”

 

Iar atunci cînd mă voi resuscita, voui reveni așa cum sunt, deși as dori să fiuceva mai bună și  cu orgoliol mai bine strunit;

    mă voi bucura de regăsirea oricăruia dintre voi, fie într-o listă de link-uri, fie oricum (sau)   altfel;

    ceea ce este mai jos,  chiar dacă ați ascultat sau ați văzut, sper sa Vă placă.

 

   (și rog să nu mi se ureze să dorm în pace, pentru că voi încerca să revin  🙂  )