toamnă arămie

Posted by anamariadeleanu on

    luciu de aramă

       vechi, topit pe-o ramă    

         ce ține-n ea o stare dulce-amăruie

            prea-bine cunoscută mie

                                                                           octombrie 20023

–––––––––––––––––––––––––––––-

           și totuși, este o nouă vară indiană 

fantoma lui Prospero în Gaza

Posted by anamariadeleanu on

tempest

Păcat de toamna asta frumoasă și generoasă!…  Prostia, ignoranța, lăcomia,  răutatea și ura nu au vreun anotimp anume , iar odraslele sau rubedeniille lor precum teama, groaza, violența, umilirea, crima se întrepătrund tare încâlcit, iar forma cea mai hidoasa este, fără îndoială, războiul  La mijlocul acestei toamne în cel mai zbuciumat loc de pe planetă , într-o dimineață liniștea, care acolo seamănă mai mult a acalmie, a fost spulberată într-un mod barbar, greu de imaginat. Așadar infailibilul Mossad și impenetrabilul IFD s-au dovedit sau s-au lăsat descoperite (se va afla,  probabil, mai devreme de cincizeci de ani), replica s‐a vrut pe măsură, în çoșmarul care a urmat și care este greu de prevăzut când și cum se va termina, printre răni, agonie,  disperare  Atât cât mi-au permis timpul și problemele personale, în aceste zile am înțeles din mass-media de la noi că măi există,  totuși, ONU și OMS, că zona rămâne complicată și de mari interes(e), că se redefinesc alianțe și se  ñuanțează discursuri  așa că nu trebuie să mă mir de ce ĺa noi cei din taberele suveraniste, simpatizanți ai ĺui Trump pledează pentru cauza palestiniană (sîc!), iar cei care admiră acrobațiile diplomatice actuale de la Casa Alba uită în timpul cărei administrații a fost susținută „Primăvara arabă” , abandonată prea repede.  Într-o lume  bulversată, prinsă în vremuri ñebune, când am auzit diñ partea teroriștilor Hamas urarea de ‘bun venit în iad!’ , m‐am întrebat cu o  neliniște greu de „explicat” dacă acei indivizi chiar îi știu pe Prosperos, pe Ferdinand, eroii lui Shakespeare 
“Hell is empty and all the devils are here.” ― William Shakespeare, The Tempest, ActI