După cîteva zile am reușit să mă desprind de o atmosferă sau de … o ‚stare’ în care, parcă își dăduseră întilnire personajele din Scaunele lui Eugen Ionescu, cele ale lui T Williams și nu întîmplător cele din Pisica pe acoperișul fierbinte , alături de parveniții lui T Maziliu din Mobilă și durere, probabil ca ciudățenia cu care și în care (con)viețuiesc să fie desăvîrșită.
și am reușit să ies afară, la aer, unde nu mai ploua, dar bătea un vînt prea aspru pentru o lună de vară. M-am oprit să cumpăr ziare și am rămas în mînă cu ultimul volum din Cireșarii lui Constantin Chiriță (în lăzile din pod, care nu știu dacă voi mai reuși să le deschid vreodată, sunt două ediții ale acestei părți din lumea mea….)
mi-am amintit că vara trecută, cred, într-o seară tîrziu, sau înspre zori, Zamfirel Pop, turdeanul, m-a ajutat să îmi amintesc cîteva versuri din Ovidiu, poetul pe care am început să îl citesc – recunosc!- după ce am aflat mai multe în acest volum….
ajunsă acasă, nu am căutat imediat versurile scrise sau dedicate Flaviei, ci am deschis, la întîmplare, aici:
de fapt, cred că oriunde aș fi deschis mi-aș fi regăsit aceeași prietenii frumoși, păstrați din adolescență și pînă acum și de la care nu mi-am luat niciodată rămas bun, pentru că pur și simplu nu am putut să o fac(em);
am căutat, apoi, pe al doilea rînd de pe al doilea raft și da! — am găsit și Trilogia în Alb și Întîlnirea, dar am zăbovit ceva mai mult asupra unei cărți nedrept de lăsată în umbră: Romantica și am recunoscut nu fără un fel de jenă că aprăape uitasem de poezia lui Horațiu sau a lui Terențiu, ll-am redescoperit altfel pe Nietzsche, am simțit din nou plăcerea polemicilor în și de idei, puterea prieteniei și acel ceva rămas pentru mine posibil doar pentru o singură, o unică clipă în viață, iar dacă ai norocul să o simți, să trăiești acea clipă, devii și rămîi puternic pentru tot restul cît ti-a mai rămas
și aici am ales aproape întîmplător un fragment…
de fapt, cred că oriunde aș fi deschis mi-aș fi regăsit aceeași prietenii frumoși, păstrați din adolescență și pînă acum și de la care nu mi-am luat niciodată rămas bun, pentru că pur și simplu nu am putut să o fac(em);
am căutat, apoi, pe al doilea rînd de pe al doilea raft și da! — am găsit și Trilogia în Alb și Întîlnirea, dar am zăbovit ceva mai mult asupra unei cărți nedrept de lăsată în umbră: Romantica și am recunoscut nu fără un fel de jenă că aprăape uitasem de poezia lui Horațiu sau a lui Terențiu, l-am redescoperrit altfel pe Nietzsche, am simțit din nou plăccerea polemicilor în și de idei, puterea prieteniei și acel ceva rămas pentru mine posibil doar pentru o singură, o unică clipă în viață, iar dacă ai norocul să o simți să trăiești acea clipă, devii și rămîi puternic pentru tot restul cît ti-a mai rămas
și aici am ales aproape întîmplător un fragment…
Cel care a abandonat Politehnica în favoarea filologiei, a rămas îndrăgostit, subjugat, aprape, de farmecul abstract, în aparență, al numerelor, dar și al adevărului încifrat în și dincolo de axiome și formule
În literatura noastră, eu, personal, nu am întîlnit decît la el, aventurierul florilor de cireș și la H R Patapievici plăcerea care cucerște pînă la copleșire benefică și fascinația față de formulele și legile fizicii, ale matematicii sau ale astronomieii care ne guvernează…. [unora poate le provoacă / aduce un ritcus alăturarea acestor nume.... și totuși, mie nu]
În romanul Pasiuni am găsit această schiță de portret
Iar dint-o altă carte a alunecat,atinsă de timp, această …”caricatură anunț”din SLAST 1986
A iubit poezia, a scris frumos, aproape poetic, a avut unprieteni buni poeți adeevărați ( de parcă poezia ar îngădui și ltceva….), a ajutat generații la rînd să descopere poezia scriului și a vieții
Poate cineva mă va ajuta să îmi amintesc continuarea…
‚ m-aș dărui viorilor și lumii
și vîntului, în strune să mă poarte…’
[ de dragul cărților sale aș fi transcris capitole întregi, dar acum încheietura mîinii nu prea se lasă îmbunată...., de aceea, dacă trebuie cer scuze pentru forma scanată....]
]
Comentarii recente