fără titlu

fotografia am regăsit-o în urma cu câteva ore, când încercam sa fac „curat” pe telefon

este făcută vara care tocmai a trecut și uitându -mă mai bine, mi se pare ca se potrivește acestei toamne incredibil de frumoasa

fotografia pare un eseu

dar un esèu despre toamnă , acum, când. .,

eu nu sunt în stare sa scriu

[ cineva care, se pare ca îmi cuñoaste aiureala de bĺog mai bine decât mine, mi-a amintit cu multa bunăvoința ca exista pe aici ceva de genul „știi ceva? -m-am saturat!” ; iar eu chiar m-am saturat de tot! !!]

Reclame

un fel de… intermezzo

sau timpul meu irosit -scuze!-  petrecut pe FaceBook…
” e imposibil sã retranscrii integralitatea realitãții, cuiva care n-a trãit-o, in fața acestei imposibilitãți… ,cei rãi fac jurnalism, cei buni scriu povești. iar geniile… fac teatru;se ia realitatea și se face din ea ceva: poveste’
inca după primele două sezoane ale serialului caut un cuvînt (parte de vorbire sau de propoziție) care să definească cît mai ‘fidel’ tot ceea ce este cuprins aici, în acest film și nu reușesc; aseară, tîrziu, la cîteva minute după genericul final al episodului cu nr-ul … din ultima serie, m-am auzit spunînd eu însămi ”colosal”; și totuși, ceea ce memoria mea a reușit să rețină (sper) din indatorata rememorare a celor 4 Maquis, nu este îndeajuns pentru ceea ce ESTE acest film serial (l-am desoperit intîmplător și tîrziu, recunosc)

Claude et les Maquis

   pGKvvasvybQLAvJAqOkNDovvqzd    un village fra -les tous...

sărutările din cafea

în încăpere se mai simțea aroma plăcută și învăluitoare a cafelei

nuanța asta cu ce merge?’ ‘ e grena, merge cu negru, nu mai complica degeaba!’ ‘accesorii?’ ‘faci un story’ ‘dar oare nu mai am?’ ‘pam-pam!’ ‘ rime?’ ‘ numere prime’ ‘ versuri? ‘ ‘n-avem timp pentru eresuri’ ‘al no´s timp unde s-a dus?’ ‘ cerc închis, fără zori și fără apus’ ‘am pomenit cumva de zgură și pustiu?’ ‘nici să nu încerci!‘ ‘te a dor!‘ ‘aaaa mor!’ ‘tu?’ ‘ei’ ‘eu?’ ‘voi…’ ‘semn bun, începi să-ți revii’ ‘zău?! de unde?’ ‘eu intreb: pînă cînd și pînă unde?’ ‘pînă ajung la Marea cea mare’ ‘trișezi? nu e de bine…’ ‘nu crezi în chemări? e vremea lui Răpciune’ ‘urmezi, deci, glasul vagabondului cu har, cel pentru care ~o plută despletita profetizează-n vînt~’ ‘ vine o vîrstă, vine o veste, vine o vreme’ ‘care te dezleagă de orice legămînt’ ‘vine o vamă, vine o voce, vine, cheamă, pleacă, vine, este …’oh, nu!’ ‘oh, da! – cea mai frumoasă poveste’ ‘și vrei să crezi chiar tu că nu trișezi, că nu te amăgești?’ ‘ știu să păstrez clipa fiecărei povești’ ‘povești trăie și povrști uitate- știi cu cee rimează?’ ‘ei bine, nu! Cu ce?’ ‘ cu sărutările uzate’ ‘hai că te-a lovit o dambla, vorba celui mai demn de invidiat și de admirat, deopotrivă, supraviețuitor ficționar sonatist cu cap limpede, dar despre asta, altă dată; hai, fuguța că ne așteaaptă Tomas’ ‘ești sigură de dambla? și dacă mai jos, în arhivă găsești un șuvoi?’ ‘posibil, oricum, nu sunt uzate, cred că mai păstrează aroma, asemeni unei cafele bune și nu sunt zațul din cafea’

în clipa cînd am răsucit cheia mi-am dat seama că nu știam și nu știu nici acum din care boxe se auzea