rămîne un epitaf?
-de Damián Ortega-
peste tot și peste toate întîmplările, stările, faptele, cele săvîrșite și cele nesăvîrșite, printre toate instinctele stăpînite și hotărările, deciziile prea înde-ajuns calculate, peste depărtata apropiere măsurată prin paralele și meridiane, de matinalul testament monosilabic { **} al celui care mi-a amintit într-o iarnă geroasă și adevărată că există anotimpuri ale sufletului
deasupra acestor toate amintite și învăluindu-le pe celealte învălmășite în și de vremuri aflate în devălmășie, plutesște ciudata-mi întrebare
Mark Twain l-a citit pe Euripide (sau invers) ?
și cum epitaful îl are fiecare dintre noi scris, deja, semnele se reașează, iar jocul de-a povestea (cum??! – jocul din poveste???) continuă
bun început de un posibil an pentru scrijelit lespedea asta neagră chinuind tastele, mai puțin degetele, una dintre ele, va rămîne, în continuare nefolosită : ←