CELLEI, doar atit am putut

…. Oricit de mult mi-as dori, eu nu sunt in stare sa darui cuiva ceva care sa dureze mai mult de   o clipa

iar neajunsul acesta ma chinuie de-o viata si pretul e imens, dar simtit doar de mine insami;

eu am cautat creioane noi, dar nu am gasit decit azi, abia acum am avut ragaz si putinta;

nu stiu ce vei face TU cu ele, poate le ei folosi, poate nu;

linga ele as fi vrut sa alatur un papirus precum faceau vechii egipteni, sau un sevalet  pe care sa-l poti folosi in curtea  casei tale

nu am reusit nici asta ;

iti las aici citeva pictui sau desene – inca nu mi-am dat seama ce sunt- primite ieri si care mie mi-au placut (poate ca nici tie nu-ti vor displace)

pome neai de desartuciunea virtualului– eu cred – si stiu ca ma repet- ca este doar o prelungire a realului in care traim asa  cum ne pricepem fiecare

dar aici purtam mai dezinvolt masca sau masti

iar aceasta poate fi una dintre cele mai agreabile;

as fi vrut sa nu  ajung de asta data la poezie, dar   citind ceea ce ai scris, mi-am amintit 2 versuri si am cautat-o

De număr, socotesc întâi poeţii

de Emily Dickinson

De număr, socotesc întâi poeţii,

Pe urmă soarele şi vara,

Iar după vară, cerul –

Şi asta ar fi tot.

Însă de recapitulez,

Poeţii par să le cuprindă toate –

Pe ceilalţi spectacolul nu prea-i interesează.

Spun, deci, poeţii – şi `nţeleg tot ce e viaţă.

O vară ţine pentru ei întregul an,

Şi pot creia atâta soare cât ştie cerul să cuprindă,

Iar dacă cerul, în sfârşit,

Ar fi aşa frumos pe cât l-au prevestit poeţii,

Celor ce cred într`înşii

Le va fi `ndreptăţit si visul trecător,

Spre binecuvântarea lor.

[Traducere de Margareta Sterian]

CELLA,

ma CELLE_d’ici_de_lá

pinala urma doar tot cu ei raminem….

si cu gindurile bune ale celor care, inexplicabil pentru noi si pentru ei, ne iubesc, sau tin la noi, ne ocrotesc asa cum pot

[si noi doua stim..]

ceea ce este mai mult decit nimic

VIRTUALUL CA PRIETEN

Se pare ca te ajuta sa cunosti mai bine prietenii… reeeeaaaaaali….

Si cum nu voi mai  pomeni vreodata aici de unii/ aceia pe care ii credeam prietenii mei  de o juma’ de viata, dar aparurti mai mult sau  mai puțin intimplator pe blogul meu;

Zilele acestea cind  nu am reusit sa dau un click pe blogurile preferate si nu doar pe acelea,

AM INTELES INCA O DATA –DACA MAI ERA NEVOIE – CA AM SPRIJIN MORAL SI CHIAR CEVA MAI MULT DECIT ATIT, CEEA CE NU E PUTIN

SI VA MULTUMESC  VOUA,   CELOR CARE ATI AVUT RABDARE SA MA CUNOASTETI SI SA MA ‘ACCEPTATI’ ASA CUM SUNT   !!!

Si tot in aceste zile, mi-am repetat, aproape fara sa vreau, ceea ce imi spunea un foarte drag prieten devenit acum – de cind are un blog ceva mai… prozaic (ca scop ???!!!??/)- si refuz sa ma intreb in cite variante a scris-o

Sint si Voi ramine pretenu’ tau !!! Si sint alaturi de tine, in toate incercarile la care te supune viata. In clipele de cumpana, e destul sa inchizi ochii si sa-ti imaginezi ca te tin de mina, ca doi prieteni din copilarie

 

Si pentru ca el m-a invatat sa il citesc si sa il inteleg  altfel pe dragul sau Gabriel José García Márquez

 

Eu mai cred  in adevarul acestor cuvinte

 

 

“Un prieten adevărat te prinde de mână şi îţi atinge inima”.

DA!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

 

 

MA  SIMT MAI REZISTENTA IN INCERCARILE DIN ULTIMA VREME ALATURI DE VOI, CEI DI LISTA MEA , DESI NU REUSESC SA O ‘ARAT’

 

 

 

 

Acum, incerc, pt ca trebuie sa ma intorc la un macrou [in programare, nu din ocean… 😦 …) si sa termin un sistem de ec diferentiale…

Va veni si vremea unui blog serios si a indeplinirii indatoriilor unui bllogger care isi respecta prietenii si vecinii sper, TREBUUIEEEEE !!!

update pentru mine însămi

     [ nu din lipsă de inspirațiune,
    deșiu atinsă  de boală, de griji, de  neputința de a face mai mult bine, eu găsesc timp să mă războiesc cu…. mine;; mai ales cu mine ! ]
O chemare în virtual pentru un joc
                               proprietari de albastru;

             plecarea unuia
             și refugiul celuilalt în alt loc;

            liniștea tăcerii
            și tăcerea împăcării;

            o frază folosită ca pretext pentru un text
             un oraș  lăsat pe o filă

             un epitaf  scris de altcineva
 
              plăcera aceluiași joc  înșelător

              se schimbă orașul, țara, chiar și continentul

              iar feedjit-ul indică în fiecare zi alt traseu;

 

                stop! am ajuns eu într-o zonă cu acces limitat.
                 în metropolele reale există
                                     taxiuri salvatoare
                aici eu nu găsesc vreunul

 

 

 

 

 

 

A reînceput jocul vieţii şi-al minciunii în adîncimile minţii;
dar în jocul tău e doar mintea mea;
iar miciuna este mai rea, mai crudă decît moartea, în care eu nu cred;
măştile sunt uzate, iar cele mai noi ( retuşate,parcă) sunt ale unui clown; încep să le recunosc!
Jucăm jocul pînă la capăt? ——— Fie!

ultima replică e scrisă demult….

ai epitaful pregătit ?

chipul celui care trage de şnurul cortinei nu poartă mască

 

 

ce-am avut si ce-am ‘pierdut’

(si) in virtual si nu numai!

cit de Maria Sa Zelist-ul si mai marii blogosferei romanesti, chiar putin imi pasa !
asa ca o sa ma ‘explicitez ‘, putin mai tirziu, cind ajung acasa, desi, la urma urmei, de ce as face-o ??????????
dar sa fie clar:
eu nu dau ping-uri, nu fac dedicatii;

eu nu dau sentinte asupra unui blog, nu judec cine e bun sau cine nu;

eu nu vizitez bloguri pt a mi se ‘intoarce’ vizitele;

nu am afaceri pe care sa mi le aduc pe blog si nici nu imi vreau blogul ca o afacere [ nici nu ma pricep la asa ceva];
citesc – atuncxi cind pot- bloguri apropiate de preocuparile mele;

las comm putine pentru ca imi e jena sa imi las amprenta scrijelita prin multe locuri;

scriu cind pot;

am redeschis comentariile – desi sunt convinsa ca nu vor mai fi !- din respect pentru cei care mi-au sugerat sa o fac; cred ca nu e optiunea cea mai buna, dar ramine asa ; am vazut multe bloguri valoroase fara comentarii ;

da, am pierdut iluzia ca blogul si blogosfera este un spatiu liber, al comunicarii dezinteresate si strain de orice frustrare;

cind bunul simt al unora este  taxat din interese ce tin de pozitia din top, centii sau cei citiva euro cistigati, nu cred ca valoreaza prea mult;

––––-
Irina, cearta-ma cit vrei, dar as putea sa umplu trei ecrane cu ceea ce virtualul copiaza sau reflecta, ori redimensioneaza, marind, dezagreabilul din real;

si da, recunosc:
avem, am nevoie
si este nevoie de spatiul virtual;

eu imi voi pastra blogul .

pe curind, cind ajung acasa 🙂 !