ieșire alternativă dintr-o toamnă suprarealistă

sau ieșire suprarelistă dintr-o toamnă alternativă

      

 

 

uneltele sunt parcă nişte fiinţe vii,

sunt palpitarea cugetării noastre

și se rotesc exact, ca nişte astre

în circuitul unei galaxii

ele-şi clădesc, cu vremea, un destin,

familii de unelte se stabilesc în case,

sunt, dacă vreţi, ca viermii de mătase

elaborînd un templu imaculat şi fin.

– Alternative de Virgil Teodorescu-

(fragment)

(am ales fotografiile lui Ben Goossens pentru că într-o zi în care mă jucam cu argumentul unuia care stătea pe o faleză invidiat de de unii, compătimit de altii, pe acestea le aveam împrăștiate pe lîngă pentagonul încă întreg de pe dușumea)

oarecum suprarealist

în numele tău ploua cînd cerbii îsi încurcă coarnele

în numele tău laprora navelor rasună dimineața

și pescarii aruncă căngi în spinarea rechinului

în numele tau surprinzator de limpede se cer țigari si hărți de cristal

( Virgl Teodoerscu)

cu privirea ascunsă

în privirea mea

surîsul de voal mă-nvăluie

surâsul de migdală amară

genele ascund continente pierdute  

bucuria priveliștilor nebănuite

mi-aș odihni fruntea pe coapsa ta

ca pe o balanță de lumină

și de viață

(Șașa Pană)

iată si mângâierea umeda a picăturii de rouă,

crenguțele delicate ce-ți împrospatează culcușul,

si spiridusii fericiti să-ți pună podoabe în par,

si misterioasele veverițe care fac să plouă de sus,

deasupra somnului tău, verdele marunt al rămurișului

                  ( Rafael Alberti)

 împleteam şi eu la frase, umilitul condeier

 rîdicînd nu turnul Babel, ci doar tortul lui Flaubert.

 cine-ar fi crezutvreodată că o lume-avea să iasă

vînturînd aripe ude, dîn gogoaşa de mătasă

                                                     cum suceşte cofetarulacadele roz, albastre

                                                      a Visării, Poesiei… Doamne, Doamne,-ţi mulţumesc!

                                                                                            (       Mircea Cărtărescu)

                                                                                                                                                                         peisajul acesta  

îmi vine perfect

zic

trăgîndu-mi cerul

deasupra capului

(   Louis Aragon)

pe cer vulturii se roteau

tot mai neliniştitor.

un dangăt tot maifunebru

vestea un nou început

                                                                                                                                                             (Nichita Danilov)

                   și cum

„suprarealismul este credința în realitatea superioară a unor forme de asociere până atunci disprețuite, în omnipotența visului, în jocul dezinteresat al gândirii.” (André Breton)

iar toate acestea ne sunt …prielnice, vom mai zăbovi pe aceastâ ”față a modernității”

și vom reveni printre tablourile lui Claude Théberge