oricăt de dragă mi-ar fi – și îmi este- poezia lui Frank O’hara, nu am plecat să caut asemenea lui, fericirea în vînt
am înțeles destul de bine –prea bine, poate- și pentru totdeauna că reîntoarcerea la inocență este imposibilă
pentru că prostiile – cît de ușor mi-ar fi dacă le-aș putea considera astfel….-
https://anamariadeleanu.wordpress.com/2013/03/06/m-ai-invins-tirg-nenorocit/
rămîn valabile,
pentru că mai cred că acest adevăr este al meu
(îmi place uneori mai mult Pascal decît Descartes cu al său –universal, cred și eu, de aemenea,- adevăr unic…)
mda, ”una-alta” sau de mai multe ori ..”nada personal”…
plec într-un oraș frumos și drag mie, unde pe vremuri, fugeam la teatru, plătind amenzi pentru că traversam peste rondurile cu trandafiri
acum merg cu speranța că mă voi regăsi pe mine însămi – și am suficient de muncit la propriu, nu glumă!-, iar dacă voi reuși, mă voi întoarce acasă – și aici, pe blogurile mele, reluînd lectura unor bloguri familiare și a altora noi, decoperite cu o surpriză aducătoare de bucurie
și trecînd cu un nevinovat, deși nepolticos, je m’en fiche, peste toate neplăcerile din …proximitatea… reală, voi începe, probabil să scriu un scenariu – de teatru, de film, încă nu știu; loc pentru maculatură este suficient
(m-am ”molipsit”de la vizitele lui Darius –o fi regele persan ?1?- și îmi …scapă un haha; mulțumesc, vizitatorule care mi-ai ținut și starea și mintea pe linia de plutire!!!)
în ultimul timp am redescoperit în fonoteca radioului o piesă mai puțin … discutată și disputată a lui T Williams : Vară și fum
varianta radiofonică este remarcabilă, cu totul și întru totul deosebită
dar cum este vară, e vremea vacanțelor și este timp pentru lectură ( scrisullui Tennessee Williams nu este pentru lectura ușoară, recunosc), înainte de a se asculta înregistrarea de la Radio ori de a viziona filmul cu Laurence Harvey (preferatul mamei mele), eu aș reciti mai întîi piesa (textul piesei)
TUTUROR – PRIETENI, CUNOSCUȚI MAI MULT ori MAI PUȚIN SAU DELOC,
Vă doresc o vara așa cum și-o închpuie fiecare
pe curînd?
voi reveni aici atunci cînd mi se va părea- nu neapărat cînd voi simți- că starea mea …lăuntrică …este aproape ok
nu știu de ce las comm deschise, dar cred că likurile lăsate se cuvin a primi mulțumiri, dar așa, fără să știu pentru ce anume…, ( fără răutate, dar unii care trec pe aici, din ce în ce mai rar și tot mai puțini –de parcă, eu aș face altfel …!!!- mai lasă un rînd pe ici, pe colo, prin alte părți, adică; nu! nu mă voiu adapta pe deplin regulilor bloggeritului, cu răsunsuri si like pentru cenți și nici din …. amiciție; citesc, îmi place, dacă sunt logată, las un semn și trec mai departe)
[ști(Ț)i ceva?–- mi-am propus să învăț o limbă străină, încă nu am dat cu zarul ca să o aleg]
… s-a vrut a fi, cîndva, un blog serios și rămas cu adevărat amestecat (și) de-a valma
*
Interogație
de Horia Lupu
schimbăm atîtea vorbe într-o zi
înfipți în gînduri…
ori dincolo de-aceste-ntinse vînturi
și dincolo de vînturi, ce-o mai fi ?
(din volumul Marginea Verii, 1983)
Blogul aneimariadeleanu_drusan (adică al meu, al Ioanei Drusan) 