re-vi-zi-U-Nea

a început într-o zi de duminică ?!?

pentru că am  sperat că nu se vor atinge, totuși, de el*,

nu am salvat sigla veche și nici altceva

iar împrejurările sau ”conjunctura”  (personale) nu mi-au  permis să …văd… ultima zi de emisie

                                                                                 (parc-ar fi vorba de ceva din zona SF,

                                                                                                                                   dar acolo  e cu happyend)

și poate este mai bine…..

despărțirea de un prieten drag este dureroasă

despre adeverirea bănuielilor și a temerilor mele despre ”veleitățile” traseismului politic spoit cu o suficiență care vrea să treacă (dar nu reusește) dincolo de snobism, poate mă voi … aventura… altădată;

pe pagina de Facebook TVR Cultural am găsit un inspirat citat din Immanuel Kant, care mi-a reamintit cuvintele lui Alexandru Papiu Ilarian – sper șă nu greșesc prea tare/grav…- învățate în școală :

numai cultura îi poate izbăvi pe români, iar cultura nu poate fi decît națională

prietenul  de care tocmai m-am despărțit la sau din voia UNora ne dezvăluia, mie și multor altora, cît de frumos și armonios se înterferează cultura națională cu celelalte

gîndul meu? –– pe curînd!  

–––––––

* canalul TVR Cultural

Televiziunea in vacanță sau vacanța televiziunilor

Era sa scriu ‘vacantarea’

E  (a fost) marti si cum sunt acasa, in program de refacere/recuperare,  nu aveam cum, nu puteam sa pierd emisiunea careia i-am ramas fidela de pe Tvr Cultural;

Apoi, in loc sa fiu cuminte, sa mapregatesc de culcare, am butonat si m-am oprit pe un canal nisa, din curiozitatea vederii unui cvartet cam ciudat pentru mine;

Zigzagul pe la diverse posturi de televiziune si ziare al dlui Ion Cristoiu, nu ma mai mira de mult, nici infatuarea tantosa a lui Robert Turcescu, pe care mama mea il poreclise  ‚ariciul’;

pe Grigore Cartianu il sar cu regularitate si constiinciozitate  atunci cind ii zarec un articol, este peste puterile mele de a citi, in cazul acestui nume, ceva de la primul pina la ultimul cuvint;

dar in locul dlui Claudiu Iordache eu m-as fi ridicat de la masa aceea mai devreme, lasindu-i cu adevarul lor, al celor care au vazut Revolutia Romana la televizor la o virsta la care, totusi, amintirile se cimenteaza destul  de bine intr-un  creier bine organizat, ori -culmea!- scriu carti/tomuri despre cea ce e ei numesc lovitura de stat si care , tot ei, adica aceiasi cu pretentii de scribi , pardon, cercetatori ai adevarului istoric, intr-un moment de scapare marturisesc ca, de fapt, ei stiu si au citit despre Decemnbrie 1989 din… presa straina (sic!!)

in documentarul despre Doamna Alice Voinescu, vazut ceva mai devreme, am auzit o fraza/replica-intreebare ce strabate vremurilesi pe care indraznesc sa crewd ca doua personaje de la acea masa suta la suta o rumega indelung pina sa ajunga la sau in profunzimea ei

voi puteti sa loviti un om liber ?’’