dacă Vă place filmul

Astăzi incepe la Sibiu cea de-a X-a ediţie a Astra Film Festival, dedicată împlinirii a 20 de ani de film documentar în România, care se va desfăşura între 26 octombrie şi 1 noiembrie. Programul e bogat, variat si bine structurat ,cred eu, deocamdata.

şi pentru că mă grăbesc las acum  un fel de ‘mostră’, care este, de fapt, un fragment dintr-un articol preluat din cotidianul judeţean Tribuna

DOCUMENTARIES FOR CHILDREN
DOCUMENTARE PENTRU COPII
„All grown-ups were once children – although few of them remember it.” These words preface the fantastic voyage of Saint-Exupéry’s Little Prince, who leaves his house-sized planet to see what the rest of the universe is like. While recollecting our own childhood years, we did not forget those who are children now. ASTRA FILM FESTIVAL 2009 offers a national premiere: GOOD MORNING, WORLD!, a programme of documentaries for children.
Same as the Little Prince, the kids will visit other „planets”, and find out about the lives of kids their age in the USA, Senegal, Mexico, Finland, Japan, Morocco, Cambodgia, and India. Elementary school kids will see a selection of films, and then make drawings about what they have seen. It will be a singular experience for the festival’s youngest audience. As for the grown-ups, they will, perhaps, remember the time when they could see an elephant inside a boa constrictor behind the shape of a plain hat.
„Toţi adulţii au fost candva copii – deşi puţini dintre ei îşi amintesc.” Aceste cuvinte prefaţează călătoria fantastică a Micului Prinţ al lui Saint-Exupéry, care pleacă de pe planeta sa de dimensiunea unei case pentru a vedea cum este restul universului. În timp ce ne aducem aminte de proprii noştri ani ai copilăriei, nu i-am uitat pe cei care sunt copii acum. FESTIVALUL DE FILM ASTRA 2009 oferă o premieră natională: DIMINETILE COPIILOR, un program de documentare pentru copii. La fel ca Micul Prinţ, copiii vor vizita alte „planete” şi vor afla despre vieţile copiilor de vârsta lor din Statele Unite, Senegal, Mexic, Finlanda, Japonia, Maroc, Cambogia, şi India. Copiii de la şcoala primară vor vedea o selecţie de filme şi apoi vor face desene despre ce au văzut. Va fi o experienţă unică pentru audienţa cea mai tânără a festivalului. În ce-i priveste pe adulţi, ei îşi vor aduce aminte de timpul când puteau vedea un elefant înghiţit de un şarpe boa privind o simplă pălărie.

( clipul l-am ‘preluat’ eu de pe youtube, din condiţii /cerinţe de soft aflate în mare şi acută criză de timp)

HOME AWAY FROM HOME , Marika Väisänen, Finland
PALNA’S DAUGHTERS , Kiti Luostarinen, Finland
LES PETITS MATINS DU MONDE (serie): episodes Senegal, USA, India, Japan, Mexico, Finland, Cambodgia, Morocco, from the series by Charles-Antoine De Rouvre, France

fără ochelari şi (nu) cu mintea aiurea

gohome1aScriam în urmă cu cîteva zile că blogosfera salvează presa pe timp de criză, fără să menţionez atunci că am regăsit pe bloguri apartinînd unor personalităţi foarte cunoscute articole reproduce integral din reviste sau ziare centrale; desigur, motivele preluării lor pe blogurile respective, le-am înţeles.

Fără cea mai inofensivă idée sau pretenţie de a mă ’inspira’ din aceste lecturi sau acest tip de postare –am rămas doar cu plăcerea sau cu întelegerea, după priceperea mea, a lecturii — şi lipsindu-mi motivaţia acelor reproduceri- eu incerc acum să transcriu (este uşor cu Copy/Paste  🙂  ) unele texte care mi-au atras atenţia din ultimele lecturi din ziare şi reviste (nu îmi voi face un obicei).

Am ales doar cîteva, chiar şi aşa postarea fiind cam lungă:

’Am citit săptămîna trecută, în Evenimentul zilei, un text năucitor al lui Horia-Roman Patapievici, intitulat „Cultura democratică şi consensul urii“.(…)să consideri, cum face domnul Patapievici, că toţi cei care nu-l mai vor preşedinte pe Traian Băsescu, sau îl critică, sînt atinşi de ură e prea mult. Să găseşti similitudini între „ura“ faţă de Traian Băsescu şi ura „din mediile antisemite, în Germania anilor ’20“, e deja hiperdimensionat’ – si  dacă mă gîndesc ce bucurie sau satisfactie spirituala îţi oferă dialogurile lui H R Patapievici , cînd vorbeşte despre Copernic sau devoaluează experienţa de viaţă a interloctiorului său…

Întreg articolul este scris cu măsura bunului-simţ şi l-aş fi reprodus nu doar selecttiv aici, dar nu doar din considerente de spaşiu nu o fac. Cred că fraza următore, din finalul textului redă sau sintetizează o stare a unei părţi a spcietăţii’ în care eu, personal, mă regăsesc

‘Chiar atît de mărginiţi sîntem, să ne punem toate speranţele şi ţelurile doar intr-un preşedinte? Atunci, ne anulăm individualitatea şi spiritul critic.’ [Patapievici, Băsescu şi ura – Autor: Ovidiu ŞIMONCA, Observatorul Cultural, Numarul 488 din 20.08.2009]

Ce mă dezgustă în orice revoluţie este caracterul ei necruţător. Am citit un studiu despre derapajul democratic al Spaniei lui Franco, în care ideea principală era aceea că acolo au practicat amnezia şi amnistia. Nimeni din jurul meu nu l-a citit, iar dacă îl rezumam, toţi se uitau la mine ca la un nebun inofensiv. Ştiu că la noi nu se poate, dar eu nu-mi voi învinovăţi mama că a fotografiat la prima comună colectivizată, nici tatăl pentru că a lucrat la cenzură. Bine că m-au lăsat să cresc cum am vrut. Am altă obiecţie la prezent, fiindcă numai el mă interesează. (…)

Am fost şi la lansarea cărţii lui Adam Michnik, am întîlnit acolo cam acelaşi public ca la Antologia ruşinii, i-am ascultat pe vorbitori şi după ce am început să citesc cartea mi-am dat seama că nici unul nu ar fi capabil să-i pună în practică ideile. Ei nu-i pot pricepe antianticomunismul. Ei nu-l înţeleg cînd el cere să se renunţe la căutarea adevărului în dosarele Securităţii care deformează totul. Ei nu sînt în stare să judece ca el legea marţială din 1981 şi rolul lui Gorbaciov. Ei nu dau nici o importanţă faptului că el, fost comunist, cu tată comunist, nu se angajează la dreapta lor. Poate că el nu ar fi fost de acord nici cu apariţia Antologiei. În fond, lăudîndu-l teoretic, ei se dezic de el în practică, motivînd că Polonia nu e România. Nu e, dar în practică ei sînt mai aproape de fraţii Kaczynski decît de Michnik. Un Michnik e cvasi-imposibil la noi, tot aşa cum nu am putut avea un Havel care să-l ia lîngă el, la putere, pe un Dubcek. Cînd aud în 2009 că încă se mai întreabă de ce nu am avut un Havel, îmi vine să strig: din cauza ta, din cauza mea! Dar sînt un timid care nu se pricepe decît la rezistenţa materialelor.

[Dilema Veche – Anul VI, nr.287 2009-08-13, Radu Cosaşu]

Presa britanică
„Faust”, de la grandios la egocentrism
Primele reprezentaţii ale spectacolului sibian „Faust” la cea de–a 63–a ediţie a Festivalului Internaţional de la Edinburg fac valuri în presa britanică* Publicaţii binecunoscute, precum The Telegraph, The Independent, The Guardian, consideră că „Faustul” montat de Silviu Purcărete este grandios, cea mai ambiţioasă producţie a festivalului sau, dimpotrivă, o montare „egocentristă”* Transformarea Ofeliei Popii în Mefisto este văzută ca una excepţională*
„Faust”, spectacolul pe care Silviu Purcărete l-a montat la Teatrul Naţional „Radu Stanca” în 2007, a făcut deja să curgă destulă cerneala în presa britanică, în publicaţii de prin rang. The Telegraph, The Independent, The Guardian sau BBC a alocat spaţii generoase spectacolului cu care România se prezintă în selecţia oficială a celui mai mare festival de artele spectacolului, cel de la Edinburgh.
Memorabil, senzaţional, grandios…
… sunt doar câteva dintre epitetele ce au fost aşezate de presa britanică în dreptul spectacolului de la Sibiu. Redactorii publicaţiei The Guardian s-au declarat impresionaţi de „cel mai ambiţios proiect teatral” al Festivalului de la Edinburgh, informează Mediafax.
[Tribuna, 25,08,2009]

23 August 1944 o zi controversată ? – O ZI IMPORTANTĂ!

Proclamatia Majestatii sale Regelui catre Tara

Romani
In ceasul cel mai greu al istoriei noastre am socotit, ca nu este decat o singura cale pentru salvarea tariide la o catastrofa totala; iesirea noastra din alianta cu puterile Axei si imediata incetare a razboiului cu Natiunile Unite.
Romani
Un nou guvern, de unitate nationala a fost insarcinat sa aduca la indeplinire vointa hotarata a tarii de a incheia pacea cu Natiunile Unite. Romania a acceptat armistitiul oferit de Uniunea Sovietica, Marea Britanie si Statele Unite ale Americii. Din acest moment inceteaza lupta si orice act de ostilitate impotriva armatei sovietice, precum si starea de razboi cu Marea Britanie si Statele Unite. Primiti pe soldatii acestor armate cu incredere. Natiunile Unite ne-au garantat independenta tarii si neamestecul in treburelile noastre interne. Ele au recunoscut nedreptatea Dictatului de la Viena prin care Transilvania ne-a fost rapita.
Romani,
Poporul nostru intelege sa fie singur stapan pe soarta sa. Oricine s-ar impotrivi hotararii noastre liber luate si care nu atinge drepturile nimanui este un dusman al neamului nostru. Ordon Armatei si chem poporul (sublinierea mea) sa lupte prin orice mijloace si cu orice sacrificii impotriva lui. Toti cetatenii sa se stranga tronului si al guvernului pentru salvarea patriei. Cel care nu va da ascultare guvernului se opune vointei poporului si este un tradator de tara.
Romani,
Dictatura a luat sfarsit si cu ea inceteaza toate asupririle. Noul guvern inseamna inceputul unei ere noi in care drepturile si libertatile tuturor cetatenilor tarii sunt garantate si vor fi respectate . Alaturi de armatele aliate si cu ajutorul lor, mobilizand toate fortele natiunii, vom trece hotarele impuse prin actul nedrept de la Viena pentru a elibera pamantul Transilvaniei noastre de sub dominatia straina.
Romani,
De curajul cu care ne vom apara cu armele in mana independenta impotriva oricarui atentat la dreptul nostru de a ne hotara singuri soarta depinde viitorul tarii noastre .
Cu deplina incredere in viitorul neamului romanesc sa pasim hotarati pe drumul infaptuirii Romaniei de maine, a unei Romanii libere, puternice si fericite
Mihai

(“Romania libera”, an II, nr. 11, din 24 august 1944)

––––––––––––––––––

Eu am scris si mi-am martturisit convingerile de stinga si sunt un republican convins!
Dar am crescut intr-o familie careia refugiul si razboiul i-a luat aproape totul, lasindu-le membrilor sai doar viata pe care au incercat sa o traiasca intr-un mod cit mai demn posibil.
La aceeasi masa se adunau si taranisti si liberali sisimpatizanti legionari si comunisti ilegalisti autentici si monarhisti convinsi pina la sfirsitul zilelor.
In aceasta famile, in care ziua de 23 August era

tinuta ca o zi de sarbatoare, desi gindurile se indreptau catre cel mort in 1942 in inchisoare la Budapesta sau la cel intors din Siberia cu sufletul si trupul schilodite.

nici astazi nu as schimba un rind dincele scrise in anii 1990 si 1991 in ziarul Tribuna edidat in Sibiu, ziarul fondat de catre I Slavici, in care indrazneam – in emulatia de atunci – sa imi exprim neintelegerea fata de unele gesturi ale Casei Regale, mai ales dupa acel Decembrie la fel de controversat si la fel de salvator, cred eu; imi pastrez respectul pentru insemnatatea acestei zle din istoria tarii si respectul marturisit si pe acest blog fata de personalitateaMajestatii Sale, Regele Mihai I .