oglinda iernii noastre

 

fără sanie, fără schiuri, fără patine

fără amintiri, fără trecut, fără întrebări, fără prezent, fără viitor, lasă visul în tihnă

doar niște miere și scorțișoară

( pentru ceaiul și vinul din ceștile de pe pervaz)

altceva ? totul este aici

pragul

 

 

 

    cred că pentru fiecare (sau aproape pentru fiecare) aceasta este acel CARPE DIEM

trăit și simțit cel mai intens

 

este  clipa, secunda în care cele trecute sunt lăsate în urmă, fără regrete, iar cea prezentă este nu ”înghițită”, ci r e s p i r a t ă  de către cele  proapete care vin

 

fiecăruia, în parte și tuturor