oglinda iernii noastre

 

fără sanie, fără schiuri, fără patine

fără amintiri, fără trecut, fără întrebări, fără prezent, fără viitor, lasă visul în tihnă

doar niște miere și scorțișoară

( pentru ceaiul și vinul din ceștile de pe pervaz)

altceva ? totul este aici

pragul

 

 

 

    cred că pentru fiecare (sau aproape pentru fiecare) aceasta este acel CARPE DIEM

trăit și simțit cel mai intens

 

este  clipa, secunda în care cele trecute sunt lăsate în urmă, fără regrete, iar cea prezentă este nu ”înghițită”, ci r e s p i r a t ă  de către cele  proapete care vin

 

fiecăruia, în parte și tuturor

scrisoare către Măruca

Îmi ești dragă, atît de dragă, încă din clipa în care mi-ai alintat frageda tinerețe cu acel ”copil drag”; îmi esti dragă în eleganța și noblețea numelui tău princiar, iar eu cînt la Palat și îți vînez disperat o privire; îmi ești dragă cu toate capriciile, deși tu ești pentru alții un capriciu; ești în aplauzele care îmi ascund gelozia răvășitoare; ești în fiecare solfegiu al meu; tu și muzica vă cuprindeți una pe alta, iar prin voi,Țara; îți scriu așa și acum, îmi ești dragă; nu există trecut.

–––––––––––––––––––––––-

text pentru concursul de Proză Arhiscurtă -George Enescu