Miercurea mea nonconformistă

Cântec fără cuvinte

                    de  A. E.  Baconsky, –

Tot ceea ce te atinge o clipă

Se topeşte în treacăt ca neaua,

Ca neaua atinsă

De răsuflarea lui martie.

Priveşti vulturii care zboară

În cercuri largi peste munţi

Şi simţi cum toate alunecă

Din inima ta şi dispar.

Dar iată vine iarna şi din nou

Zăpada reapare peste câmpuri

Şi toate clipele prin care ai trecut

Prind iar fiinţă-n jurul tău şi murmură.

Şi ca fluxul pe plajele galbene

Îţi creşte-n suflet propriul tău trecut…

Vai, cât de rău e atuncea să nu ai pe nimeni aproape

Ca să-ţi pleci fruntea pe umărul lui.

(The Summer Stroll – -Giovanni Boldini)