cîteva cărți , nu tocmai noi apariții, dar cumpărate recent (din economiile stricate), foi din reviste printate, amestecate cu sau printre altele ce se recunosc prin manșetă, ceașca cu ceai ( ce bine am ajuns!), așezată între bețișoarele marocco și pisesele puzzle, un DVD cu Don Giovanni, niște foi cu două sisteme nedederminate,
nimic, nici unul/una dintre cele aflate în jur nu poate alunga ori înlătura ghemul de griji care îmi apleacă capul din ce în ce mai des, chiar și cînd merg pe stradă
nici măcar kitul cu filme pe care voiam de mult să le văd
așa că, pe gustul unui fursec si al ceaiului de tei, ridic, totuși capul și cu degetul pe un singur buton al telecomenzii fac turul canalelor, știind bine că nu mă voi opri pe vreunul
și totuși,
pe un post care nu intră nici pe departe în cele patru-cinci pe care le urmăresc atunci cînd
deschid tv-ul, tocmai se anunță difuzarea primei părți a unei dezbateri realizate pe la începutul anilor ’90 de către Vartan Arachelian despre personalitatea lui Armand Călinescu
emisiunea se difuza pe TVR2, iar eu în acei anii nu ”prindeam” canalul respectiv, însă ceea ce m-a determinat/ oarecum convins să nu trec printr-o apăsare de buton mai departe, pe grila de programe, au fost cei invitați să participe la discuție;
și astfel i-am revăzut pe seniorul liberal, Dan Amadeo Lăzărescu, cel care în serialul CPUN-ului nu rata în admirabilele sale discursuri sau intervenții cîte o incursiune în mitologie, pe regretatul îngrijitor și diriguitor al Magazinului Istoric, prezentat aici, în emisiune ca … jurnalist, pe profesorul Ioan Scurtu, alături de doi membrii –un veteran cunoscut, al cărui nume, din păcate nu îl știu exact în acest moment și un altul mai tînăr, dar avînd spiritul combativ al țărărniștilor din acei ani , cînd se încerca să se facă sau să se refacă totul într-un început dătător și care părea plin de speranțe
ce a fost și cum a fost sau nu a fost,
vedem trăim și simțim astăzi
nu am avut și nu am o admirație deosebită față de Vartan Arachelian, dar ca realizator și moderator știa să pună întrebări pertinente și nu părea vădit copleșit de răspunsurile înterlocutorilor
istoricii de calibru erau însoțiți adeseori de studenți sau de istorici mai tineri, care nu prezentau date si fapte istorice ca pe niște comentarii venite pe surse sau din niște redacții ori agenții de presă mai mult sau mai puțin oculte
figuri macante din conducerea partidelor importante nu confundau doctrina cu retorica
s-a schimbat ceva? –păi, s-au schimbat multe și nu este în căderea mea, nu îmi permit eu acum să spun dacă în bine sau în rău ori mai puțin bine (am și așa destule griji și probleme)
și atuni aveam mitinguri cu sloganuri de tot felul, cu injurii și blocări de drumuri
și atunci strigam că nu ne vindem țara și eram liniștiți că nu vine nimeni să ne ia pămîntul ca pe bucățică de zahăr, în timp ce instalații întregi, mai vechi sau mai noi, unele neamortizate, erau dezmembrate și puse în vagoane cu o destinație pe care mulți preferam să nu o cunoaștem
și atunci era greu, dar ca și acum ne mai amăgeam că va fi bine pînă la urmă, știam că speranța moare ultima, adică ea, speranța nu moare
speranța ca o amăgire? dacă o clipă, o singură clipă, cineva, oricine, oricare dintre noi va simți așa ceva, atunci ori acceptăm ultimele gînduri ale eroului prins al lui Petru Popescu ca fiindu-ne proprii, ori transformăm ultimele versuri din Scrisoarea a III-a în realitate (era să scriu o impietate : în imn național….)
( sursa foto : de pe net)
și totuși:
trăim, sperăm,
zîmbim și lăcrimăm virtual sau real
ne salutăm Bună Dimineața, Bună Ziua, Bună Seara
Blogul aneimariadeleanu_drusan (adică al meu, al Ioanei Drusan) 