DILEME

Sunt zile, sau ore, sau clipe cînd simţi admonestarea timpului irosit, dar nu doar a timpului, ci a propriei fiinţe, ca o trădare faţă de tine însuţi.
Ei bine, eu intr-o asemenea stare m-am trezit şi mă simt astăzi:

Sunt ani de zile, cam nepermis de mulţi, mi-am abandonat preocupările spre sau pentru care aveam … ‚ înclinare/ chemare’ şi am încercat să mă adaptez cotianului cel mai apropiat şi mai lejer .
De cîteva săptămîni, însă, am reuşit să redescopăr şi gustul şi răgazul (cam drămuit destul de drastic, din păcate), pentru lucrurile si stările care pînă nu cu mulţi ani în urmă, îmi erau mai… famliare, mai apropiate.
Astăzi, spre exemplu, îmi este foarte greu să mă împart între trei cărţi noi, imposibil de apreciat care este mai bună şi între reviste serioase, dar şi cîteva emisiuni de televiziune, chiar gen talk-show, sau filme de calitate;
tocmai am văzut una cu temă politică, la care m-am uitat cu real interes şi plăcere(dacă politicul poate oferti aşa ceva….), probabil şi atorită calităţii invitaţiilor– oameni politici prin formaţie si pregătire serioasă, nu ajubnsi sa silabisească noţiunile , doar datorită unor cojuncturi de interese şi a atotputernicului ban.
Dar tot banul, mi-a lăsat o senzaţie deloc firească pentru un sfîrşit de săptămîma calm, deoarece fiind amintit, s-a re-amintit ipoteza acelui periculos lanţ-ciclu: ban-protecţie-protecţionism-război-comercial-război economic-razboi!

dar cum e încă Sîmbătă, prefer să mă intorc la alte lucruri mai senine;
am nevoie de o clipă-două pentru amă otaărî ce aleg o carte de poezii, un volum cu un interviu-autobiografic superb, o plimbare printr-un soare prea frumos pentru febuarie, sau un film;
eeeiii, dar sunt dileme simple, personale, banale, prin comparaţie cu marile DILEME.

Zile frumoase, tuturor!