pentru că nu…

poate pentru că
eu nu pot să fiu asemeni acelui Pescăruş cehovian,

pentru ca nu pot să cred nici acum că el, Kostea, a avut atîta curaj !

pentru că eu, rămasă la vîrsta adolescenţei, îl mai iubesc pe acel Cehov tînăr

pentru că am fobie de păsări şi nu pot să zbor (să fie , oare, pedeapsa frîngerii zmeului meu din hîrtie ?)

pentru că este luna mea din an cea mai dragă şi nu îmi este permis orice

pentru că nu pot să mi-o închipui Valeria Seciu atinsă de aripa timpului

Valeria Seciu şi Dan Nuţu în Pescăruşul de Cehov

pentru că nu mai pot să culeg literele de pe tastatura

pentru că
… mi s-a spus cîndva că nu am voie să conjug verbul nu pot

luna aceasta aş vrea să redevin copil sau cel puţin să fiu năpădită de poveştile şi amintirile acelor vremuri…

si aş vrea să nu mă mai pot întoarce

[iată cum blogul meu devine… şi stînca mea o ia la vale, iar eu nu stiu dacă mai vreau să îmi reiau urcuşul]

sisif ratat

Sisif între Icar şi Prometeu

Ceara picată de  pe aripile lui Icar pe rănile trupului lui Prometeu nu sint menite să alunge vulturul,nici să stingă flacăra ori focul răpuit de acesta; ele ajung, poate puţin si uşor, doar ca stropi, pe stînca lui Sisif;
Toţi trei au fost pedepsiţi de zei pentru că au îndrăznit să aspire la ceea ce le era inerzis lor;
Pe muntele său, Sisif privste către o stea – un soare mai mic- şi simţnd căldura şi lumina atingîndu-i atît corpul, cît şi stînca, ştie că nu e imic în zadar şi se întreabă dacă zeii cunosc semnificaţia şI preţul sacrifciului şi dacă îşi amintesc vreodată că şi ei zeii, chiar şi ei, zeii mor singuri.
Dimineaţa, priveşte in jur şi întelege că dacă te apropii prea mul de lumină ea nu are culoare şi nici nuanţe, dar aici, pe muntele său, Lumina se revarsă frumos şi generos.
Zîmbeşte discret şi mulţumit – ştie de ce .