nu-i sania cu rose bud, căci mi-a lipsit un zlot
si-n loc de zurgălăi, sunt beepuri, luate cam hoțeste
tristețea doare, dar lacrima auzi cum îți șoptește ?
” omătu-i pe afară, Credința, peste tot „
10 decembrie 2017
nu-i sania cu rose bud, căci mi-a lipsit un zlot
si-n loc de zurgălăi, sunt beepuri, luate cam hoțeste
tristețea doare, dar lacrima auzi cum îți șoptește ?
” omătu-i pe afară, Credința, peste tot „
10 decembrie 2017
– Peste o jumătate de an, aici, la ora obişnuită, da ?
– Dar dacă …
– Nu, nu, nici o indoială, bine ? fără ‘dar’ şi fără ‘dacă’ .
– Nu ştiu, aş vrea să nu … vei fi atît de departe…
– Iată cum facem: tu aduni în tine toată căldura şi toate culorile astea, de acum, vei avea nevoie de ele
– Încerc…
Aşadar, ne-am înteles: mă aştepti aici, lîngă bancă, în picioare. Şi nu cred că vei avea timp să repeţi pînă la capăt versurile care îţi plac:
zăpezi şi flăcări, vuiet în noi,
într-o îmbrăţişare nefirească –
amîndoi
în pădurea de sticlă, zeiască. [*]
– Le ştiu de la tine.
– Să te îmbraci bine; eu voi veni dinspre felinare, dar mă vei recunoaşte.
– Cu siguranţă.
– Voi veni cu sania ta preferată. Să fii cuminte şi să ai grijă de tine! Promiţi ?
– Da.
Am ajuns mai devreme de ora obişnuită. Nu era frig. Era zăpadă curată şi proaspătă. Ninsese toată ziua.
Am privit spre felinarele care luminau liniştit.
În liniştea aceea am înţeles că nu pot merge pe urmele tocmai lăsate de alţi paşi.
*Zăpezi şi flăcări – Radu Cârneci