cea mai frumoasă tastatură

 

e1eaa06b75ae6248462bf549231107a7.jpg

eu o găsesc foarte ”aparte” și aș folosi-o și eu, dacă…

dacă atunci cînd observ că blogul meu devine ”inspirational   ”, (cum ar spune RăzVanusha) ,

în loc să mă bucur, îmi stăpînesc cu greu răbufnirile

[ dar despre aceasta, mai tîrziu, sau, poate niciodată]

acum, cînd , încă NU știu ce surprize mai are Timpul pentru mine, eu încerc să revin pe blog (am înțeles că a-l ține închis, nu este cea mai potrivită metodă de a-l proteja) și indifernt dacă voi cîștiga lupta cu Timpul sau nu (”chestia” asta înseamnă pentru fiecare altceva), blogul acesta va rămîne deschis;

le mulțumesc celor care îmi citesc uneori blogul și care nu sunt pestte 140,,,. așa cum apare într-o listă a wordpressului pentru că eu nu  fac schimb de linkuri, nu dau like-uri în schimbul celor primite, iar atunci cînd se întîmplă să o fac, obișnuiesc să explic de ce și ce anume mi—a plăcut; nu consider blogul meu ca pe o condică pe care trebuie să o semnez în fiecare zi sau la anumite intervale; are multe note și aspecte prea personle, dar, în general, cum se obervă din ”meniu”, reflectă preocupările mele 

nu vreau să nedreptăesc pe nimeni și totuși, trebuie să o recunosc acum, când   încă mai pot, că revenirea pe lespedea asta neagră și rece o datorez cîtorva persoane, față de care afecțiunea/ prețuirea mea rămîne dosebită; Domnului Vasile Gogea, precum și acelui spirit ”polivalent”și poliglot (și fără blog …!…), pe care eu îl consider îngerul meu păzitor în virtual, lui Paul Gabor, cu mirificele sale miniaturi, dar și prietenei mele Cristina, care, sincer, nu știu cum mai are timp pentru FaceBook. Și nu pot să uit cu cîtă răbdare și înțelegere mi-a suportat Luis capriciile și răutățile.

acestea fiind scrise, Vă rămîn îndatorată tuturor (recunoștința se arată și se dovedește mai greu)

cu prietenie,

Anunțuri