Două propoziții. șase cuvinte. O frază era mai greu de închegat. Am încercat să intuiesc, pentru că de înțeles, nu a(vea)m cum: un cuvînt în română, altul în engleză, două în germană, unul într-o limbă slavă, penultimul, în chineză sau japoneză (nu sunt în stare să fac distincția!). Cred că voi, în grupul vostru, atunci cînd vă lipsesc căștile din cadrul ”oficial”, vorbiți vă răspundeți unii, altora, în limba fiecăruia. Astfel pot eu să îmi explic cum ai tastat SMS-ul.
Eu încă îmi mai închipuiam că, oricît de greu ar fi să te desprinzi de (din?!!!!?) spuma Afroditei,ca să ajungi în orașul lui Cristoforo Colombo, mergi cu vaporul, pe mare, dar în vremurile astea Timpul și banii (ce contează confortul și alte capricii?…) un zbor cu o cursă de linie (cele charter nu fac escală, din cîte cunosc eu) este foarte potrivit. În acel SMS, care era, de fapt, un MMS, am găsit o imagine de pe aeroprotul genovez. Oricît de puține ore a durat escala, sper și vreau să cred că ai reușit să vezi Santa Maria Assunta, ori să cuprinzi cu ochii și cu sufletul Piaza del Ferrari, știu cît de mult îți plac spațiile largi.
Și poate că la magazinele din aeroport vei găsi o broșură cu Capriciile lui Paganini și unul sau două DVD-uri/ Cd-uri. Nu știu să cînt la vioară, dar îmi face bine să le ascult/ăm.
– o rugămite de luat în seamă : vreau o vedere semnata de tine și trimisă prin poștă, nu vreau SMS! O voi găsi în cutia poștală de la parter, la intoarcerea mea acasă de acolo unde spui tu că în aceeași zi sunt toate cele patru anotimpuri.
Pe Smartphone-ul tău performant nu poți să-mi trimiți cea mai frumoasă floare pe care am primit-o vreodată (…. pînă acum….)
Blogul aneimariadeleanu_drusan (adică al meu, al Ioanei Drusan) 