Frigul nu îngheață și prostia ?

    chiar și pe cea de ‘rang înalt’… ?

  mie mi-a înțepenit gâtul, mi-a îngreunat din nou mișcarea mâinii, mi-a blocat –parțial, deocamdată și punțile de comunicare, inclusiv net-ul- , mi-a scăzut presiunea din termostatul de la centrala termică, mersul până la un taxi este  greoi din gauza ghețușului (nu pot comanda unul la scara blocului pentru că stația de taximetre este în apropiere, iar accizele crescute la carburanți pretind distanțe care să jusifice drumul parcurs), oamenii mari sunt încrunttați, unii mai răbufnesc printre dinți, cu obrajii atinși de frig și cu buzele crăpate, iar eu observ cu tristețe puține săniuțe sau patine ale copiilor.

     Cum și ttimpul de acces la calculator este, încă limitat, mă grăbesc să profit acum, când conexiunea este vaslidă, să citesc măcar puțin din ceea ce  vreau și să salut cu un gând cald pe cei cunoscuți de aici.

  Nu, mintea-mi, încă nu a înghețat

    și mă opresc la timp ca să nu pot scrie ce le dorec unora care habar nu au ce e frigul și spondiloza (ce rea devin!!!… Doamne, ai, te rog, grijă de mine, să nu devin cu adevărat rea !) și cu pătura pe spate mă întorc la cărți, alt remediu nu am la-ndemână, toate costă, cărți mai am, citite și necite….

   atinge-V-ar pe unii căldura pe care doar chemarea spre carte, adevăr și învățătură le pot da !

      poate atunci ne vom simți și noi, ăștialalți,  nu atât de naivi pe cât ne doriți a fi, ceva, ceva mai aproape de normal(itate)

            nici în gerul Bobotezii binele nu însemnă normal

    iartă-mă, Te rog, Doamne!

    azi e Sărbătoare pentru creștini…

sper să fiu bine şi corect înţeleasă

am crezut că s-a înţeles din ceea ce am scris pînă acum cu cine nu votez.
am mai scris astăzi, răspunzînd la un comentariu, că eu cred că este păcat că blogosfera este la fel de divizată şi de încrîncenată ca şi societatea în care trăim; eu sper că după alegeri ne vom regăsi normalitatea.

am scris cele de mai sus, ca postarea anterioară, conştientă că atrag antipatii declarate sau nu şi nu scriu acum mai mult şi nici altădată.
sunt convingerile mele, aşa cum fiecare le are pe ale sale.
oricum, politicul nu a acaparat şi nici nu a înlăturat preocupările obişnuite, aşa cum  se poate observa şi pe blog

nu sunt convinsă că am făcut bine postînd aşa ceva, dar…
eu îl aştept pe Moş Nicolae, chiar dacă cizmuliţele sunt cele de anul trecut.

Normalitatea abereaza

Dupa cateva zile ‘nebune’, am incercat sa regasesc normalitatea.
Ca sa uit pentu o clipa de tara unde Presedintele, cel chibzuit si hotarat, cel nepartinor si integru, asa cum ar trebui sa fie, cred eu, offf, acela/acest presedinte isi schimba optiunile, dar si convingerile nu cu ziua, ci cu ora;
o tara in care un trust de presa terfeleste ( nu schimb cuvantul!!!) viata unui actor, pentru ca apoi, in urma reactiilor, sa ii consacre in cateva seri la rand, ore intregi la postul propriu (al trustului respectiv);

o tara in care nu m-ar mira ca maine sa aflu ca cel care a declansat nebunia din sistemul sanitar este Cristi Puiu, cu al sau film Moartea Domnului Lazarescu; si cum nu pot sa gasesc normalitatea dorita, incep sa aberez; iar cand timpl imi va permite, voi abera in scris, doar asa , ca sa imi amintesc de Satre, care spunea, aproximativ cam asa: ‘omul scrie ca sa simta in raport cu universul’

asemenea pretentie inalta nu am, dar, daca timpul imi va permite, voi (a)bera; iar in cazul in care am norocul de a gasi bere neagra voi sterge paranteza, cu litera cu tot!