in loc de blank sau de orice

 

 

astăzi am hotărît să fie relache:

fără regretul de a nu fi fost la deschiderea TIFF (poate tot prind o zi-două), deconectată de la telenovela polițistă prost scrisă și lamentabil regizată, diluată suficient, așa cum impune subiectul și obiectul,

amînînd cîteva mailu-ri urgente, am răsfoit o carte superb scrisă, cea despre care trebuie să explic, atunci cînd voi avea starea necesară, de ce cred eu că este o carte pentru toți, de toate condițiile și de toate convingerile,

ignorînd în continuare structuraliștii și poststructuraliștii,

m-am bucurat de căldura Soarelui și am ascultat hituri vechi

cum? fără filme ?!?

ei, nu chiar, pentru că un ”înțelept” pe care mă încăpățînez să-l las deoparte, pînă găsesc o anume fotografie, m-a trimis, aproape subversiv, la Bergson, așa că….

și astfel, ba cu un of, ba cu un zîmbet, ba cu o nedumerire, ba cu tendința, suprimată în clipa următoare, de a suprima aproape tot, mai puțin imaginile de pe partea laterală a blogului, a mai trecut o săptămînă și nu mă bucur

măine s-a anunțat furtună și ploi –––- doar încă este mai;

și tot nu reușesc să-mi explic de ce astăzi mi-am aminit cuvintele Poetului

Vîntul îl auzi, ce-i drept, în copaci, dar nu-l fac copacii”

                                                -Lucian Blaga-

[bun revenit mult-așteptaților absenti! 🙂 ]

 

2 martie

astazi ar fi ‘baba mea’

si (nu) vreau NIMIC.

[ai reaparut in dashboard , cu mesaje, tocmai azi , Asule de trefla ?- dar eu nu mai joc;
e o zi in care nu stau la tastatura, asa ca nu vreau sa par ingrata fata de altii;
si da, stiu: ori scriu ‘serios’, ori deloc.]

Aş vrea să cred

Că îmi voi putea regăsi  în continuare plăcerea  lecturii,   bucuria de a privi un tablou, de vedea un film şi satisfacţia  dată de jocul cu formulele  învăţate în şcoli şi în meserie, chiar dacă toate acestea  vor redeveni  din nou mai  mult un refugiu (din nou…)

Că voi  putea trăi fără teamă

Că Ceauşescu nu se răzbună  după douăzeci de ani atît de urît pe noi  (şi el spunea sau pretindea că îşi iubeşte poporul)

Că nu îmi voi pierde prietenii

Că atît cît mai am de trăit,  nu voi simţi şi  muşcătura urii si a prostiei

Că libertatea este frumoasă, iar democraţia adevărată

Că vorbele profesorului Florin Constantiniu  ’un popor de oi este condus de către un guvern de lupi’ este doar o metaforă

încă mai  cred că cel puţin voi putea să îmi păstrez preocupările  de pînă acum  (CARE NU ŢIN DE POLITICĂ !)

vreau in Evul Mediu!

cand mitocania capata ia forme perfide si devine rapace, pana si prostia, rautatea si impostura devin neputincioase!

vreau sa ma reintorc in timp, in Evul Mediu, sau aruncata -parafrazand un critc de arta, care citeste bine si in stele- undeva, intre clasic si baroc;
domulMilano domulMilano2
palat_gigi2

acolo puteam, sa ma ascund in linistea unei Catedrale de spectacolul exeutiei in piata publica;
acum si aici, reusesc cu greu sa evit executiile de la televizor, mai suportabile, pentru ca nu curge sange, sau nu se vede si mai spectaculoase, e adevarat;
sa se fi ridicat ceva intr-o anume Piata si sa nu fi observat ?