O carte fundamentală, într-un domeniu sau altul, va putea fi mereu (și) recitită pentru încîntarea pe care felul e de a fi fost și de a fi continuă să o declanșeze, chiar după exacta clasare –în afara ei- a lăuntricelor ei adevăruri sau neadevăruri.
Prof Ion Ianoși – Neartă-Artă
m-a trimis la rîndurile de mai sus ( o carte pe care nu am mai deschis-o de pe vremea … stagiaturii…. cînd citeam flămind și cu o sete ce nu credeam că se va potoli vreodată…. și totuși… )
de fapt, o altă carte dragă mie, considerată de către alții, avizați și îndreptățiți să o facă !- a fi ”fundamentală” a deschis pentru cîteva clipe în … mintea mea (dacă oi avea așa-ceva) un joc al gîndului cuprins în cercul închis al punctului de început și al celui de sfîrșit, al întrebării și al răspunsului, al certitudinii și al îndoielii, acela al unei posibile similitudini, nu a nei comparații, dintre valoarea unei cărți și cea a unui blog, în cazul în care există o relevare, nu neapărat … exactă… a miezului fiecăruia.
în ceea ce mă privește, recunoscînd că nu am ușurința lecturării a zeci de bloguri pe oră, nu pe zi și nici nu stăpînesc arta dialogului pe blog (virtualul crred că prresupune mai mult), am sentimentul tot mai frustrant că rămîn – deocamdată- sub seducția cărții
aici, pentru a nu mă feri de eventuale (dorite, de altfel) …observații…, las comentarile deschise;
de ce le închid din nou? pentru că prea este jenant setimentul că mereu aceleași persoane, cu unul sau mai multe bloguri și nume, lasă pe blogul meu gînduri sincere și frumoase adesea din politețe ori amabilitate
Blogul aneimariadeleanu_drusan (adică al meu, al Ioanei Drusan) 