CRUCEA LUI și a noastră, a fiecăruia

Departe ucenicii priveau fara putere…

N-aveau decat sa fuga in lumea cea pribeaga

Cu el se naruise nadejdea lor intreaga

Si fara mangaiere.

îngropăciunea -pictură de MICHELANGELO

Tarziu, porni multimea in palcuri spre cetate

Pe drumurile-nguste cu lespezi pardosite

Trecura fariseii cu fetele smerite

Si barbile-argintate.

Maslini fara de frunze dormeau mocnind pe coaste

In vale,ca-ntr-o pâcla, dormea Ierusalimul,

Pe cruce somnul mortii dormea de-acum sublimul

Iisus, vegheat de oaste.

–      Pe Cruce-

ICOANA de la Mănăstirea BRINCOVEANU - Sâmbata de Sus

Singura moartea e o dincolo de fire

Prapastie cu adinc de fericire.

Furtuna extazului ma va urca, poate,

Peste vamile si stavilele toate,

Intr-o pala de parfum, Doamne, pina la Tine,

Cerul arunce-mi inapoi jos ruina.

Floarea cazuta din imparatie

A vazut Cerul si a sarutat Lumina.

– DOAMNE-

[versuri der  Vasile Voiculescu]

astăzi chiar mi-aș fi dorit

        să nu mă doară mîna…    

     azi, de ziua Sa, cînd abia pot să deschid cartea pentru a atinge greșit tastele, azi, cind nu știu

    care anume cuprinde mai bine durerea-mi, doru-mi, căci dorințe nu mai am

 

 

Fecioara din Manchester - Michelangelo

     aceasta,

 

Lăsă norocul, iară sorţii roata,

a pus hazardul în plămada-mi nouă

şi m-a dat nopţii! Ca doi stropi de rouă

ne-asemănăm! Aşa mi-a fost lăsata…

                              *

        sau aceasta

 

O, ce alese desfătări procură

integrei minţi întâia dintre arte,

ce oglindeşte-n lut ori în stânci sparte

ce-avem mai viu în frageda faptura!

 

Iar dacă vremea aprigă şi dură

sluţeşte frumuseţea, avem parte,

din tot ce-n noi trezea plăceri deşarte,

de-ntâia amintire-n zona pură.

(în traducerea lui C. D. Zeletin)

 

 

         e bine că mă chinuie mîna, pentru că astfel nu mă îndur a crede, chiar dacă  scriu

                          blestemat fie realul și virtualul, deopotrivă,

 pentru că eu in aaceasta :

A reînceput jocul vieţii şi-al minciunii în adîncimile minţii;

dar în jocul tău e doar mintea mea;

iar miciuna este mai rea, mai crudă decît moartea, în care eu nu cred;

măştile sunt uzate, iar cele mai noi ( retuşate,parcă) sunt ale unui clown;

 încep să le recunosc!

Jucăm jocul pînă la capăt? ——— Fie!

ultima replică e scrisă demult….

ai epitaful pregătit ?

chipul celui care trage de şnurul cortinei nu poartă mască

                     (21  iulie 2009)

 nu mă mai prind în veci !

• [mulțumesc pt mesajele lăsate, voi răspunde tuturor puțin, puțin mai tîrziu 🙂 ]