cum adică ?

adică ”ce-ar fi  să-i batem?” aud la un post tv, într-un colaj de reclame, promo sau ce-or fi…

păi i-am bătut de două ori, în 1994, iar atunci, toată lumea a fost de acord că au fost cele mai frumoase meciuri de la acel CM

îmi amintesc mai bine de Mario Kempes și de Batistuta, strecurați printre tezele din anii de școală, mai puțin de Maradona sau de Messi

îmi amintesc și de  acea vară toridă pe stadioanele americane, cînd vedeam la tv cum jucătorii își turnau pe ei sticle întregi cu apă ca să poată rezista

și au rezistat, acolo, pe terenul de joc, au rezistat

pe terenul  celălalt, al afacerilor, al intereselor, al banilor au rezistat  mai greu, unii – se pare ori așa se vrea a părea!…- au rezistat mai greu, ba chiar au cedat, din păcate

pentru mine nu rămîne  întrebarea  de ce o sentință pronunțat/ă inițial cu suspendare,

a  devenit  cu executare, știu că Justiția este este dreaptă, imparțială și –mai ales la noi, independentă- iar cei care au greșit trebuie să plătească

ci  regretul că pentru o vreme, probabil se va vorbi altfel sau deloc despre acea ”generație de aur a fotbalului românesc”

așa cum îmi pare rău că nu mai am nici cel puțin ziare rămase de la acel Campionat Mondial de  fotbal

după ce am văzut cîteva articole din presa străină de sport, nu, nu cred că mă voi uita în această seară la meci

sunt destui care, pe lîngă cei care se bucură sincer și meritat de spectacolul oferit de  o mare  echipă,  își freacă mîinile a/cu satisfacție din varii și multe motive

aș vrea să cred că cei care  locuiesc acum în cîteva case construite după inundațiile din verile trecute ( și cele construite cu sobe de teracotă) se  vor uita la meciul de fotbal

la noi este un permanent meci……

lumea mare este prinsă din nou în zbateri, în frămîntări greu de doomolit și de stăpînit

pe mine mă chinuie nevralgia cervico-brahială, teama timpului care se scurge fără să-i pot prinde rostul, alte griji și lipsuri, iar în loc să caut un remediu, tastez aiurea despre fotbal

 balonul este rotund, totuși