Sunt dimineți în care se nimerește să îmi torn cafea într-o cană de faianță, pe care scrie astfel :
Bărbatul seamănă cu trenul
la 20 de ani seamănă cu personalul
se oprește la fiecare stație ;
la 30 de ani seamănă cu acceleratul,
se oprește numai la stațiile mari;
la 40 de ani seamănă cu expressul,
se oprește numai în orașele mari ;
la 50 de ani seamănă cu locomotiva cu aburi,
este puternic, dar se oprește des pentru apă;
la 60 de ani pornește mai rar la drum, mai degrabă reflectează kilometrilor parcurși
[nu se întîmplă de fiecare dată să zîmbesc tot restul zilei, din păcate…]