verticalitatea ruinelor

nu a fost un război – nu a căzut vreo bombă
nu a fost vreo bătălie – nici o urmă de proiectil
nu a fost o răfuială pasională – înfruntările dintre noi iau masca tăcerii și a solitudinii
nu a fost un accident – nici un apel la 112
nu a fost vreun fel de răzbunare a cuiva cu vremurile – nu există preocupare pentru așa ceva

cît de devastatoare pot să fie – și sunt – teama (mea) pentru agravarea bolii, frica (mea) de ridicol, apăsarea umilitoare, pînă la anihilare, a prejudecăților într-un burg care se pretinde, altminteri, civilizat…
privesc încă o dată și încă o dată și nu știu ce sau cum ar trebui să înțeleg : distrugerea verticalității Timpului ori ruine rămase în picioare ?

 

după...

este vară și e frig

este rece, prea rece după  o primăvară capricioasă, iar în prima lună de vară, după ce canicula a încins minți și spirite de toate mărimile ca suprafață de cuprindere a ideilor și fapte, după toate resursele materiale, intelectuale și de bun simț

a venit acum zile care aduc nu răcoarea binefăcătoare, ci un val/aer /vînt rece și dătător de fiori – este frigul grijii de mîine și frigul fricii.

de cine sau pentru ce Vă temeți, DOMNILOR care ne ‘îndrumați’, ne guvernați și ne hotărîți temporar destinele ?

de așa ceva ?

sau de așa ceva ?

ori încercați să preveniți așa ceva…

eu  cred că Dumneavoastră încercați  să depășiți imposibilul, astfel încît o aemenra  alăturare  imagini să nu mai fie posibilă.

(fotografie primită)

–––––––––––––-

în urmă cu  cîțiva ani aveam  alt imbold de a screie și alta cadență (un fragment este rătăcit și aici pe blog);

eu încă mai cred în Statul de Drept, cred că trăăiesc în democrație, fie ea și originală, după chipul și asemănarea noastră, doar  noi am  votat, fiecare cum a… crezut…, cred că nu dăm acele timpului înapoi și nici nu ne mutăm pe un alt continent.

și repet :

EU CRED ÎN PUTEREA CUVÎNTULUI ȘI ÎN FORȚA ARGUMENTULUI

și cred în cel mai frumos cuvînt-argument L I B E R T A T E