răspuns întârziat 

și gîndit în pripă

din timpu-n care nu exiști

cînd pulberea noastră e doar pămînt și argilă, tu vezi în zarea purpurie paduri albe de liliac și codrii cu crini seculari și uiți că mie nu îmi place mult prea puterniîmbătătoarea lor aromă; e cam tîrize clipa cea îndelung așteptată, pentru un trandafir sau doi ori trei,

iar cînd din taina ferigilor, printre tenebre se înalță, tîrziu și adînc, șoapta unui psalm, începi să-ngîni un cîntec vechi

sub trandafirul alb

iubita mea stă dreaptă

de mii de ani icoana’i

în ochiul meu așteaptă

dar pentru că în al său, al tău, al vostru (al nostru??…) Elogiu al nopții se simte Frica Morții, copilăreștile umbre ți-au arătat Cărarea de roze

download

fotografii din colectiassfinxxx -Andrei Pavel

o întreită roză cules-am în țara lui Gaal:     download (1)

cea albă este moartea, cea roșie viața

iar roza’ndoliată – imperiul din adînc

se-ntunecă și simt răcoarea toamnei și vreau să strig, să simt, să știu unde sunt unde suntem

nu ne mințim, nu ne-măgim, în curînd

vom uita Universul, pe noi înșine, unde vom fi?

Mai sunt, au mai fost, vor mai fi

lumi fără număr, ne vom regăsi, ne vom aminti?

mi-ai întins un sul subțire și i-ai spus: citește, acolo este adevărul și toată amăgirea

Eram Petronius si din nou îmi varsam sîngele între trandafiri. Pentru fiecare petală pătată stingeai câte o torță. Tii minte? Eram Petronius si nu te iubeam.

din sulul desfăcut a căzut, cu zgomot un cub curat, l-am luat în palmă și-am aruncat cu zarul și a căzut INFERN

rîsul tău satisfăcut: nu asta voiai – o toamnă suprarelistă? Cu neputința resemnării, am întrebat timid și-nfrigurt/ă: unde ți-e flanela? ; pe mine, o port, nu vezi? și nu m-atinge, căci nu simți; nu asta, ci de cealaltă întrebam, cea e culoarea nisipului; oooo, oh, întreabă Timpul, eu te aștept într-un alt anoTimp și nu uita- ad lectorem! Ad Lectio scripturae et

Anunțuri

de-a valma

așa cum este blogul meu, cam tot astfel mă mișc eu printre lucrurile împrăștiate prin casă și care se vor a fi adunate într-un mic bagaj de vacanță

un an de zile mi-am dorit și chiar am crezut că voi revedea orașul de cristal, cum îmi place mie să-i spun, cred că unul dintre cele mai frumoase și cuceritoare orașe de pe continent; nu a fost să fie, poate toamna viitoare…; despre culorile toamnei am tot pomenit și scriu alții mult mai inspirat decît mine; în locul cuvintelor, al amintirilor și al regretelor, am ales trei fotografii (îmi amintesc foarte bine că în primul an, cînd am ajuns în Praha doar aparatul foto nu era reglat și așa a rămas, în timp ce mintea și sufletul puteau fi dereglate doar de prea multă uluire în fața frumuseții riguroase)

Picture 129 PRAHA   Picture 146

praha de pe mobil

locul unde merg l-am văzut, pînă acum, doar de două ori, primăvara și vara, dar cred că în orice anotimp își păstrează o nuață anume de verde – acel verde care întreține speranța, de fapt, este locul unde renaște Speranța

a fost o vară în care nu am citit și nici nu am tastat (fie și numai pentru digitație…) nici mult și nici cu folos, în schimb m-am distrat, în felul meu: mici escapade, surpriza unor cărț de anticariat, cîteva filme, douaă zile la Sibfest, înghețată  si cam atît

eu știu că am un prieten , un fel de înger păzitor, în blogosferă, căruia nu-i cunosc adevăratul chip (oare??…) că doar suntem în virtual (ce termen neadecvat!), mă cam încurc în nickname-urile sale, este superocupat, dar își face timp pentru aiurelile mele și la aniii pe care îi am acum am priceput cum e dojana pentru cele făcute în răspăr

ei bine, recunosc anostitatea din ultimele texte care sunt plictsitoare, expresii și imagini neinspirate și altele și altele

știu că despre Scrisorile lui Ceaadaev se pot umple ecrane întregi și nu ar fi de ajuns, știu că nu am explicat nici pînă acum ce legatură are Delon nu cu TIFF-ul (asta e știe), ci cu matematica și structuralismul și nu amintesc alte restanțe; pentru orgoliul meu (sic!) voi încerca să le rezolv cît mă pricep și cum pot, mai ales că deunăzi m-am intersectat cotangențial într-un unghi de 45° cu un reformator al postmodernismului, mai mult decît al structuralismului, cum îi plăcea să fie considerat

și probabil, îmi va fi de folos și FaceBook-ul, unde,în cele cîteva zile în care m-am plimbat pe acolo, am descoperit lucruri/ site-uri interesante cu vorbe sau citate celebre și am aflat, citindu-le sau recitindu-le, cît de proastă/ limitată sunt

dar am găsit și ste-uri de artă, unde am găsit imaginile din postarea următoare

dincolo de

am găsit la locul știut o legătură de chei făcută din frunze legată pe o coajă incredibil de subțire de mesteacăn, cu o castană coaptă și crăpată, ca breloc,
am deschis poata unui anoTIMP

 

 

Gates of Autumn by I Zenin

dincolo de care m-a învăluit blîndețea acelei deasupra stinsului pămînt
Lumina lină Logos sfînt; Lumina lină, nunta leac
tămăduind veac dupa veac, cel intristat si sărăcit, cel plîns si cel nedreptățit

(versuri de Ioan Alexandru)

 

Into The Light by Igor ZENIN

          

 

 

și am simțit toate cuvintele

tot de pe blogul mic

[dintr-o lună de vară la începutul iernii…]
    cu cîtva timp în urmă, cînd îndrăzneam să aduc pe blogul mare și negru, Tabelul lui Mendeleev în prima sa formă, doar cu cele 63 de elemente descoperite pînă la data apariției, în anul 1869, mă hazardam și cu o întrebare, comparînd tabelul inițial cu unul actualizat în 2010 :
    ‘se apropie tabelul periodic al elementelor de final, şi dacă da, unde se termină acesta?‘
   răsunsul este greu de dat
 cîmp verde1
    nu, nu pot să îmi explic de ce alătur ideea de tabel în care ”s-a atins o libertate interioară” cu alt tabel, în care bifele corespunzătoare întrebărilor de acolo nu erau menite să aducă liniștea -deși așa se putea crede…-  ci doar să elibereze elementul de legătură (nu am știut niciodată dacă este pozitiv sau negativ, ca sarcină nucleară), dar, cu siguranță, era cel care asigura legătura dintre cele două elemente, iar cum ”rezultatul” era greu e menținut, chiar și cu una singură ori chiar cu patru ”legături”, acolo și atunci se căuta libertatea interioară și ceva mai mult decît atît
    de ce nu m-am uitat niciodată din acea seară/noapte de iunie, peste ele? pentru că știu fiecare bifă din fiecare celulă a tabelului

lanuri1

       și te rog să nu răsfiri – ca pedeapsă pentru videoclipul de mai jos- cărțile de joc pe care le ai:
      știu că acum este quintă royală
(videoclipul de pe blogul mic era / este mai … inspirat ]

Anunț mic și grăbit

de data asta chiar am zîmbit siner, cu plăcere cînd am găsit cele două imagini, cum să le numesc altfel ?…

nu știu dacă le găsești pe net sau te joci tu, dar în acest caz parcă aș prefera să nu le scrii în limba care îți place uneori mai mult decît o fată tînără și frumoasă

( într-o perioadă, aproape uitată, îmi mai … încercam… și eu imaginația –sunt cîteva ”mostre” pe blogurile astea două,  dar la un nimebni moment dat prea devenise – și a rămas, se pare- o modă, sau cam așa ceva)

adevărați prieteni

nu știu ce …nuanță.. să aleg pentru ”idiot”, iar să caut acum, Duminica pe la Domnii Bantaș sau Pruteanu, mi-e cam, anevoie, recunosc

totul va fi bine

și chiar dacă nu mai sunt o persoană atît de puternică pe cît mă credeam, mi-au mai rămas cîțiva, puțini, dar siguri, preieteni, dintre aceia cares e dovedesc la nevoie, a fi, într-adevăr prietenii adevărați, care mă ajută să zîmbesc și chiar să rîd în prezența lor, iar atunci cînd lipsesc, îmi este greu să mimez  ori să schițez o grimasă, iar în clipa aceea, da, întind mîna în gol nădăjduind că voi auzi o promisiune, ca o  asigurare, ca o certitudine, că totul va fi bine

imaginea de mai jos o am și o păstrez de cîțiva ani și zău că nu o împart cu nimeni

întoarcere sau drum întors

de fapt, locul lor este pe blogul mic, cărruia i-am schimbat adresaotografii , joacă

    http://blogmaiputinsaumaimultsimplu.blogspot.com

acesta este anunțul din… titlul postării, pentru cei cîțiva care îmi urmăresc aiurelile de pe blogul mic, cel mic și roșu

gata!

două articole, unul tipărit, altul găsit pe un site foarte drag mie, m-au trimis să văd un film scăpat anul trecut…. deh, la Cannes  nu am reușit să ajung, la Los Angeles, nici atît…

ce film?

data viitoare îți spun mai multe, acum doar atît: este vorba despre anumite evenimente politice ceva mai departe de noi, dar care entru mine au rămas o obsesie  … din adolescență   [au marcat o lume, istoria unei mari părți a acestei lumi care este și cea de azi, nu doar acea toamnă sud-americană]