Sunt zile în care nu înțeleg nimic din ceea ce mi se întîmplă mie sau din ceea ce se întimplă în jurul meu; zile în care nu reușesc să mă bucur de nimic – nici că apare din nou soarele, nici că florile de pe balcon au rezistat bine ploilor din ultimul timp, nici că am fost la piață, unde după o săptămînă prețurile au rămas aceleași și mi-am permis un … capriciu vestimentar –necesar !!!… ;
Am înceecat să merg la Cinema, dar ceea ce voiam am găsit pe DVD și acasă, pe net ( am ajuns și la/în acestă fază !…);
Într-unul dintre filme, despre care se presupune că ar avea șanse la Oscar, dar care mie mi-a lăsat doar o impresie plăcută, unul dintre personaje spune că muzica și fericirea aduc bucurie…
Cît ceea ce privește muzica, da, sunt de acord, dar fericirea și bucuria alătrurate, zău că îmi este greu să le pricep, dar să le mai și ‚percep’;
și cum în urmă cu cîteva zile, săptămini am lăsat undeva un fragment din Butterflies are free, mi-am amintit de Cio-Cio San și am răscolit prinre discuri, pentru a găsi două anume; cu marea și frumoasa noastră soprana Eugenia Moldoveanu, însă n-a fost să fie nici măcar muzica – doza de la pick-up era uzată, iar de înlocuit, nu am găsit;
Celelalte filme le-am amînat, deși zilele acestea se împlineau un anumit număr de ani de la lansarea acelui colos CITIZEN KANE, pe marginea căruia, acum, mai ales ACUM, se poate croșeta cu și fără îndemînare;
Da, dar lîngă acel DVD cumpărat din Viena cu 45 de euro – și merită! – am zărit și am luat în mînă altceva care mi-a reamintit fooooaaaatteee bine, dacă mai era nevoie, adevărul dintr-o vorbă de care, cîndva, nu chiar atît de îndepărtat în timp, mă amuzam
dragostea dintîi nu se potrivește cu cîrpeala din urmă
Blogul aneimariadeleanu_drusan (adică al meu, al Ioanei Drusan) 