ceaiul, berea și cafeaua

[oltima trăzmaie  făcută pe FB; GATA! – m-am potolit]

cafeaua și berea închinară (se atinseseră ușor, adică) cu un oftat:

ne așteaptă vremuri grele!..”

ceaiul nu se putuse abține:

– asta sună ca în finalul primului volum ”Copiii din Arbat”

– ce Arbat, care arbat, ce-i aia arbat?

– un cartier din Moscova

– acolo să mergeți cu toții, aștia care votați orbește,

– este cartierul lui Bulat Okudyava

– vezi? O spune pe față, e cu rușii, e clar!

– dar Okudyava este un mare artist, nu se lăsase intimidat ceaiul

– țara, statul de drept, democrația sunt în pericol, iar lui și alor săi le arde de poezie, pe deasupra și bolșevică!

– dar nu e deloc așa cum credeți

– ia mai lasă-ne cu prostiile tale, hai, cară-te, ia-i pe toți ai tăi și oprițivă-n Siberia

– cînd vă veți liniști și veți asculta baladele sale veți înțelege altfel

– hai, gata! pleacă!

– în democrație poezia și muzica sunt libere; pînă la vot și după aceea, noi toți să fim sănătoși


Cafea și bărbați

Sunt dimineți în care se nimerește să îmi torn cafea într-o cană de faianță, pe care scrie astfel :

Bărbatul seamănă cu trenul

la 20 de ani seamănă cu personalul
se oprește la fiecare stație ;

la 30 de ani seamănă cu acceleratul,
se oprește numai la stațiile mari;

la 40 de ani seamănă cu expressul,
se oprește numai în orașele mari ;

la 50 de ani seamănă cu locomotiva cu aburi,
este puternic, dar se oprește des pentru apă;

la 60 de ani pornește mai rar la drum, mai degrabă reflectează kilometrilor parcurși

[nu se întîmplă de fiecare dată să zîmbesc tot restul zilei, din păcate…]