ceaiul, berea și cafeaua

[oltima trăzmaie  făcută pe FB; GATA! – m-am potolit]

cafeaua și berea închinară (se atinseseră ușor, adică) cu un oftat:

ne așteaptă vremuri grele!..”

ceaiul nu se putuse abține:

– asta sună ca în finalul primului volum ”Copiii din Arbat”

– ce Arbat, care arbat, ce-i aia arbat?

– un cartier din Moscova

– acolo să mergeți cu toții, aștia care votați orbește,

– este cartierul lui Bulat Okudyava

– vezi? O spune pe față, e cu rușii, e clar!

– dar Okudyava este un mare artist, nu se lăsase intimidat ceaiul

– țara, statul de drept, democrația sunt în pericol, iar lui și alor săi le arde de poezie, pe deasupra și bolșevică!

– dar nu e deloc așa cum credeți

– ia mai lasă-ne cu prostiile tale, hai, cară-te, ia-i pe toți ai tăi și oprițivă-n Siberia

– cînd vă veți liniști și veți asculta baladele sale veți înțelege altfel

– hai, gata! pleacă!

– în democrație poezia și muzica sunt libere; pînă la vot și după aceea, noi toți să fim sănătoși


nu doar regrete

– pentru ca nu reusesc sa ajung la Festvalul Filmului European de la Bucuresti, care a inceput aseara
– pentru ca nu am timp suficient sau atat de mult pe cat mi-as dori petru a zabovi in blogosfera si a citi cat mai mult din cele scrise aici
– nu doar pentru ca astazi am fost mai orgolioasa in replici decat se cuvine cu cineva al carui scris imi place foarte mult si care este, am inteles, indragostit de sufletul slav
– dar,
si pentru a putea crede ca voi fi pe 12 mai la Muzeul Ţăranului Român care găzduieşte Seara filmului rus,
m-am amintit ca atunci cind am ajuns pe WordPress am indraznit sa (re)scriu cele de mai jos

[ sper ca se intelege ca nu voi relua vechi postari din lipsa de timp sau de imaginatie, dar acum o fac din cu totul alte motive]

Ideea  sau ‘imboldul’ de a scrie aici aceste ganduri-randuri  mi-au ‘fost  date’ de o nedumerire sau nemultumire exprimata intalnita mai demult pe un anume site interactiv,  referitor la postarea  prea multor clipuri si dedicatii musicale {as subscribe si eu intr-o oarecare masura, daca nu as fi  facut-o chiar eu insami…}, dar si de catre mirarea mea de a vedea texte in limbi mai putin cunoscute. Tocmai citisem in acea zi niste vrersuri din Bulat Okudjava si am prins curaj sa ma intreb [retoric, oare?!?] de ce nu se asculta si muzica sau de ce nu se citeste si poezie rusa sau slava? Aaaa, nu e la moda? Nu e europeana (hmmmm,  am uitat geografie si istorie  ?); ne amintim de niste vremuri pe care unii le-au trait sau despre care altii doar am auzit? Si totusi, vremurile s-au schimbat, dar  valoarea a ramas ; nu , nu ma pretind a fi si nici nu vreau sa par istoric, axiolog sau moralist de ocazie!!
Si pentru ca sa  imi fie mai usor sa Va conving de aceasta, daca, aveti rabdare, ascultati acest cantecel-poem sau, daca binevoiti,  treceti mai departe; eu am sa astern ’electronic’ –vorba cuiva- unele argumente

De ce ne ferim de complexitatea sufletului slav exprimat in literatura, muzica, sau imagini? Si doar voi aminti in treacat de acea naiv de frumoasa miscare a ‘democratiilor revolutionari’, precum grupul lui Cernisevski sau Belinski,  despre  acea  miscare de la Budapesta din 1956, sau despre ceea ce s-a vrut a fi la sfarsitul unei veri ‘o primavera’ pragheza; despre acestea ca si despre Carta’77, sau despre  acea subima revolta  a Solidaritatii poloneze, sau despre liberalismul Yugoslav transformat intr-o drama greu de inteles, ori despre acel surogat numit Perestroika; dar cred ca si ele definesc, intrucatva –si nu oarecum- sufletul slav.
Nu voi apela nici la texte din marea literatura  -eu impartasesc ideea lui N Manolescu: nu se poate citi ‘Razboi si Pace’ pe net….- de aceea, ma limitez si ma ‘folosesc’ de impactul irezistibil si foarte direct, inca  nedapasit, al imaginii combinate cu sunetul;
Unii isi amintesc, altii poate vor desoperi la cinematografe obisnuite sau la Cinemateca , ori pe DVD-uri, filme si cantece vechi sau mai noi; sunt multi timeri pe aici carora stiu ca le place trupa Tatum, dar nu am vazut asa ceva pe site, iar daca exista , scriu MEA CULPA!; formatii noi de diverse genuri apar si in acest spatiu, iar cei care privesc /urmaresc anumite canale stiu msi bine decat mine ca sunt superioare multora din Occident;
Cat despre filme, aici trebuie sa imi infranez  ‘elanul’  si sa scriu doar atat : mergeti si incercati sa vedeti filme vechi, si noi, nu o faceti din snobbism, doar atunci cand ati auzit ca acel fim sau videoclip a luat un mare premiu, sau este in top;
Mie imi este dor sa mai alerg inca odata printr-o padure de mesteceni, sa mai zambesc amar la aventurile soldatului Svejk, sa ma uit intr-o oglinda alui Tarkovski, sa culeg piersici salbatici si sa pot vedea printe lacrimi taigaua siberiana alui Mihalkov-Koncealovski, sau sa ma intreb, aidoma sarbilor intr-un sezon de pace la Paris de ce e atat de puternic atavismul slav; dar mai mult decat orice, vreau sa  impart intr-o zi cand zboara cocorii flori soldatilor care se intorc din razboaie pornite de catre nebuni; si rugandu-Va sa  cautati si sa ascultati muzica de avangarda a lui Visotki, sa ma lasati sa parafrazez , inchpuindu-ma ca sunt intr-o gara care poate sa fie  numai poentru doi, un pesonaj cehovian:
Da, acolo, adica aici vreau si nu in alta parte, chiar daca uneori am cam dezamagit mai rau decat am reusit pana acum si chiar am suparat ;
Nu ca sa cer clementa unor posibili iritati scriu: sunt si raman indragostita de limba romana, ca si de cea franceza si engleza, pe cea rusa, sa alta limba slava nu cunosc!
Nota*  : pt cei interesati de cantecul  lui Okudjava, am observat ca sunt  destule persoane care cunosc  bine limba rusa si iubesc baladele si romantele rusesti (mult mai profunde si mai nuantate decat ‘un lac rusesc’ )

despre CUVINTE şi nu numai…

Singur sunt si ma sprijin
de ‚A’ frumoasa vocala
matricea literelor toat
e….
(Nichita )

Incerc si mă desprind şi pasesc pe poteca pe care cineva a presarat ‚’farime de litere şi de cuvinte’ .
Merg cu grija , cu oarece temere, dar şi ceva speranta:
Acel cuvint il visez
care a fost la-nceputul lumilor lumii
plutind peste intuneric si departind
apele de lumina
nascind pesti in ape şi nascind
ape şi lumini in lumina ….

( Nichita – Necuvinte)
Nu ştiu unde voi ajunge şi nici nu şti ce anume voi gasi
Litere, silabe, cuvint si ma opresc in fata unui zid––un zid de cuvinte, intend mana, il ating si ma simt absorbita de catre el.
E firesc, este Zidul care nu desparte lumea mea de cealalta, ci pe aceasta de , de restul , de celelalte….
Caut un punct de sprijin, altul decat Zidul si dau tot peste el, Cuvintul.
Se spune ca la inceputul lumii a fost cuvintul, iar la inceputul societatii moderne a fost un obiect.
Intr-o societate, in care, mie personal, imi e greu sa inteleg foarte clar in ce masura religia si morala mai reusesc sa fixeze cadrul si reperele existentei, consumul devine liber-arbitru, iar el presupune, implicit, obiect.
Desi nu imi place, incerc in fiecare zi sa ma adaptez unei lumi in care omul este dominat de catre obiect. Si de aceea ma incaptanez sa cred in puterea gindului si a magiei sale fara de’nteles si fara posibilitatea de a fi cuprins. Cu ceva timp in urma scriam ca lumea virtuala adusa de Internet certifica geniul eminescian, cu acel haos si sete de repaos; acum nu as putea sa raspund foarte sigur de ce .
Cautam cu aviditate lumea virtuala– din nevoia de informatie, din placerea jocului, sau de multe ori e vorba de acea dorinta de evadare din real intr-un al spatiu, intr-o alta lume pe care am dori-o sa fie asa cum ne-o imaginam. S-ar putea sa fie din toate acestea cate ceva, ba chiar mai mult si pentru fiecare in masura propie cautarilor sale. Si pentru ca aici gindul si nu obiectul este atotputernic, se plasmuiesc bune si mai putin bune, frumusetea si dezagreabilul, darul si rasplata, farmecul si pericolul si uite-asa, am putea continua insiruirea pe cateva ecrane, dar toate sunt izvorate din gand, iar expresia gindului este cuvintul.
Se cuvine,deci, sa fim atenti la puterea cuvintului. Intr-o tesatura frumoasa, pot fi binefacatoare dar si ademenitoare spre un ceva ascuns;
Cuvintul care face posibila lumina , cuvintul care prin aceasta lumina desparte apele si-ndeparteaza intunericul , cuvintul , da , el , Cuvintul se incumeta sa cuprinda gindul.
Cuvintul , ca expresie a gindului uman , este cel care il insoteste pretutindeni si il ajuta de cele mai multe ori sa se defineasca . Cuvintul mijloceste comunicarea dintre oameni ; cuvintul ii apropie si tot cuvintul ii desparte uneori ; el ii uneste si tot el ii tradeaza .
Este greu de inteles cum simpla alaturare de doua vocale , de doua sunete nearticulate poarta in sine o asemenea forta , capabila sa influenteze fiinta umana in(tru) devenire. Cuvintul alina , dar si raneste ; cuvintul innobileaza , dar si injoseste , cuvintul salveaza , dar tot el tradeaza uneori ; atentie! – cuvintul este fragil , dar e si puternic , este duios, dar poate fi si periculos .
Prin cuvinte omul isi dezvaluie partea sa cea mai vulnerabila , dar si mai trainica , cea mai fragila , dar si cea mai atinsa de inefabil ––sentimentele. Dintre acestea , cuvintul a modelat si a slujit de-a lungul vremurilor , cel mai bine si mai fidel , nu intimplator , pe cel mai inaltator dintre toate , acela care’este in stare sa mute muntii si stelele din loc’ : Dragostea .

Si aici ma opresc;
… pentru ca…. pentru ca !
dar,
pe o margine de lume , cuvinte si taceri ingemanate intr-un cintec esential/primordial
in care ramine ceva : ceva nespus de tot .
„El n-a fost cintat deocamdata
e verde ca iaba crescind
da’n muzica lui luminata se-aseaza cuvintele-n rind .”

(Bulat Okudyava –Cintecul esential)

Candva credeam ca poate fi o provocare, acum, cred ca e doar o simpla parere

Ideea  sau ‘imboldul’ de a scrie aici aceste ganduri-randuri  mi-au ‘fost  date’ de o nedumerire sau nemultumire exprimata intalnita mai demult pe un anume site interactiv,  referitor la postarea  prea multor clipuri si dedicatii musicale {as subscribe si eu intr-o oarecare masura, daca nu as fi  facut-o chiar eu insami…}, dar si de catre mirarea mea de a vedea texte in limbi mai putin cunoscute. Tocmai citisem in acea zi niste vrersuri din Bulat Okudjava si am prins curaj sa ma intreb b[retoric, oare?!?] de ce nu se asculta si muzica sau de ce nu se citeste si poezie rusa sau slava? Aaaa, nu e la moda? Nu e europeana (hmmmm,  am uitat geografie si istorie  ?); ne amintim de niste vremuri pe care unii le-au trait sau despre care altii doar am auzit? Si totusi, vremurile s-au schimbat, dar  valoarea a ramas ; nu , nu ma pretund a fi si nici nu vreau sa par istoric, axiolog sau moralist de ocazie!!

Si pentru ca sa  imi fie mai usor sa Va conving de aceasta, daca, aveti rabdare, ascultati acest cantecel-poem sau, daca binevoiti,  treceti mai departe; eu am sa astern ’electronic’ –vorba cuiva- unele argumente

 

De ce ne ferim de complexitatea sufletului slav exprimat in literatura, muzica, sau imagini? Si doar voi aminti in treacat de acea naiv de frumoasa miscare a ‘democratiilor revolutionari’, precum grupul li Cernisevski sau Belinski,  despre  acea  miscare de la Budapesta din 1956, sau despre ceea ce s-a vrut a fi la sfarsitul unei veri ‘o primavera’ pragheza; despre acestea ca si despre Carta’77, sau despre  acea subima revolta  a Solidaritatii poloneze, sau despre liberalismul Yugoslav transformat intr-o drama greu de inteles, ori despre acel surogat numit Perestroika; dar cred ca si ele definesc, intrucatva –si nu oarecum- sufletul slav.
Nu voi apela nici la texte din marea literatura  -eu impartasesc ideea lui N Manolescu: nu se poate citi ‘Razboi si Pace’ pe net….- de aceea, ma limitez si ma ‘folosesc’ de impactul irezistibil si foarte direct, inca  nedapasit, al imaginii combinate cu sunetul;
Unii isi amintesc, altii poate vor desoperi la cinematografe obisnuite sau la Cinemateca , ori pe DVD-uri, filme si cantece vechi sau mai noi; sunt multi timeri pe aici carora stiu ca le place trupa Tatum, dar nu am vazut asa ceva pe site, iar daca exista , scriu MEA CULPA!; formatii noi de diverse genuri apar si in acest spatiu, iar cei care privesc /urmaresc anumite canale stiu msi bine decat mine ca sunt superioare multora din Occident;
Cat despre filme, aici trebuie sa imi infranez  ‘elanul’  si sa scriu doar atat : mergeti si incercati sa vedeti filme vechi, si noi, nu o faceti din snobbism, doar atunci cand ati auzit ca acel fim sau videoclip a luat un mare premiu, sau este in top;
Mie imi este dor sa mai alerg inca odata printr-o padure de mesteceni, sa mai zambesc amar la aventurile soldatului Svejk, sa ma uit intr-o oglinda alui Tarkovski, sa culeg piersici salbatici si sa pot vedea printe lacrimi taigaua siberiana alui Mihalkov-Koncealovski, sau sa ma intreb, aidoma sarbilor intr-un sezon de pace la Paris de ce e atat de puternic atavismul slav; dar mai mult decat orice, vreau sa  impart intr-o zi cand zboara cocorii flori soldatilor care se intorc din razboaie pornite de catre nebuni; si rugandu-Va sa  cautati si sa ascultati muzica de avangarda a lui Visotki, sa ma lasati sa parafrazez , inchpuindu-ma ca sunt intr-o gara care poate sa fie  numai poentru doi, un pesonaj cehovian:
Da, acolo, adica aici vreau si nu in alta parte, chiar daca uneori am cam dezamagit mai rau decat am reusit pana acum si chiar am suparat ;
Nu ca sa cer clementa unor posibili iritati scriu: sunt si raman indragostita de limba romana, ca si de cea franceza si engleza, pe cea rusa, sau alta limba slava nu cunosc!
Nota*  : pt cei interesati de cantecul  lui Okudjava, am observat ca sunt  destule persoane care cunosc  bine limba rusa si iubesc baladele si romantele rusesti (mult mai profunde si mai nuantate decat ‘un lac rusesc’