îmi este greu să dau lămuriri ; mie mi-a plăcut

ULTIMA BAIONADĂ

  de Șerban Foarță

Sursa cravatei e croată

(poţi să te spânzuri de vreun pom

cu ea, – pe-o pajişte plouată),

a lavalierei e La Baume

Le Blanc de La Valière, a şasea (I)

metresă a unui campion

al sexului, – pe când mătasea

o schimbă fluturii-n papion.

Îşi are-obârşia malacovul

în fortăreaţa Malakov,

din malvă („nalbă”) vine mauve-ul,

vine braşoava din Braşov,

cireşul din Cerasus vine,

din Harpagon vine-arpagon,

ne scrie Aldo cu aldine,

se schimbă fluturii-n papion.

De la Reine Claude este renglota,

iar de la unul ce bria

în arta ce ne-ncântă glota,

e savarina lui Brillat… (2);

din Parma vine parmezanul,

iar maioneza din Mahón,

din pan di Spagnia, pandişpanul

ce schimbă fluturii-n papion (3).

Maiandrosul e un meandru

ce curge-n marea ce le fu

mormânt lui Hero şi Leandru;

bistroul vine, însă, NU

din bîstro, – cum nici Godefroi IV (4)

Bouillon nu vine din bulion,

bulion ce-i un papionolatru (5)

ce schimbă fluturii-n papion.

Ne vine polca din Polonia,

mazurca, din Mazuria, o

avem, la fel cum, din Colonia,

odicolonul; din Bordeaux

vine bordoul copt în via

franceză, – dacă ai ghinion,

din Franţia, vine şi sfrenţia

ce schimbă fluturii-n papion.

Ne dă Majorca majolică,

iar Isabella, izabel

(culoarea alb jegos, adică),

pubela vine din Poubelle,

din Limousin e limuzina,

Sânzienele-s din Sânt Iion, –

textilă-i, mai ales, uzina

ce schimbă fluturii-n papion.

ÎNCHINARE

Asta-i Balada cea mai nouă

a baionetei din Bayonne, –

ce n-are-alt sens decât că, nouă,

ne schimbă fluturii-n papion.

––––––––––

(1) Licenţă poetică: Louise, nu ştiu

să fi fost „a şasea metresă” a lui

Louis XIV!

(2) … liniuţă [ – ] Savarin.

(3) Cf. Emil Brumaru, „Fluturii din

pandişpan”.

(4) Patru!

(5) Sau invers?! Cf., oricum, şi

Robert Desnos, „Le Papilon”:

Trois cents millions de papillons/

Sont arrivés à Châtillon/ Afin d’y

boire du bouillon…”

Chemare peste timp(uri)

Călătoream imaginar prin New York, cînd am găsit într-o mapă cu felurite decupaje, pliante si pagini întregi, o fotografie cu un cuplu foarte frumos;  am privit-o, am pus-o la loc, am luat-o din nou în mînă, după ce, aproape fără să vreau, am scos cu grijă dintre coperta groasă  și învelișul de subțire al unui LP un fel de scrisoare-poem.  Am încercat și de data aceasta, fără să reușesc, să înțeleg de ce (în) mintea mea i-a(m)  apropiat, mai mult decît i-am asociat,  împreună, și nu doar ca pe un cvartet fruumos și celebru, ci chiar mai mult decît prieteni peste timp/uri.

Nu doar farmecul lor irezistibil, nici talentul lor răvășitor, iar dincolo de pasiunea mistuitoare și de patima niciodată ostoită, am auzit un zvon inefabil de aripi ori pași pe un ritm baladesc de chitară, ca o chemare strigată pe dorul de către zări (ei nu știu ce-i zarea, ei caută zările)

isadora duncan

Hai, dă-mi ghitara. Vreau pe coarda groasă

Să cânt despre viaţa-mi furtunoasă.

 

La această femeie am căutat fericire

Şi aflat negura, pieire.

Nu ştiam că dragostea e molimă, huidumă,

Nu ştiam că dragostea e ciumă.

A venit spre mine, a privit

Şi m-a înnebunit.

Cântă prietene, să-mi aduc aminte,

De viaţa dusă mai înainte.S Esenin - 1922

Las-o să o sărute cine-o vrea,

E târfă şi e draga mea.

Mai stai! Mai stai! N-o înjur, o chem,

Şi n-o blestem.

 

῭῭῭

Vladimir-Vasotki

De ce îmi oferiți ceea ce eu iubesc

Doar pe credit, în rate, ce se-npotmolesc  tot mai tare….

 

Această noapte e pentru mine în afara legii

Încă din zori îmi fugăresc somnul,

de nu, de-adorm o să visez o madonă

Semănînd cu o anume persoană anume

 

*

Cu toții-și vor pune hainle de sărbătoare

Iubita mea spune-mi, de ce oare ?

Ea-mi răspunde :”fă-te și tu fercheș

mi-e rușine cu tine

uită-te cum te clatini,

ca un tren fără șine”

 

 

*

 

Sunt, totuși, un om simplu

și mă întorc la tine, fregată legendară,

cu versurile de odinioară, pitite-n amintire

 Marina Vlady

au fost și au rămas răzvrătiți și și nesupuși [ și fragila făptură hăituită prin pădure știe doar legile acesteia, sfîrșind ca victimă a ignoranței și a răutății], au avut visuri, idealuri, dezamăgiri, au fost admirați, iubiți, iar apoi renegați, au protestat, s-au revoltat, fiecare în felul său, prin arta sa, au sfidat prejudecăți și legi care le îngrădeau zborul liber, chiar dacă prețul avea să fie mare, cel mai mare posibil

dansul pasional, aproape drăcesc al unei eșarfe poartă răspunsul unei chemări către o alta:

În această viaţă, a muri nu e noutate;

 

Nici să trăieşti, ar fi mai nou decât atât.

 

 

        și, zăcînd pe glod bătătorit

        urlu, din răsputeri, prin difuzoare paradite:

”oameni, ascultați la mine! Sunt viu! Trăiesc!”

––––––––––––––

(în noaptea unei păduri patru perechi de brațe se rotesc înlănțuite în jurul unei chitare

cînd mă voi înălța în fața Domnului Celatotputernic,

mă va justifica doar virtutea cîntecului meu )

[versuri de Serghei Esenin și Vladimir  Vîșoțki traduse de Zaharia Stancu, Ioanichie Olteanu,Silvia Kerim, Matilda Banu]

 

un cînt spre o înveșnicire

http://www.youtube.com/watch?v=Th-XBWtvY6E&feature=related

nu o pămîntească vină

te-mbrăca-n lumina mută

ci o tainică lumină

cu podoaba ne’ntrecută-i 

   Nikoloz Baratașvili – Cercelul