răspuns întârziat 

și gîndit în pripă

din timpu-n care nu exiști

cînd pulberea noastră e doar pămînt și argilă, tu vezi în zarea purpurie paduri albe de liliac și codrii cu crini seculari și uiți că mie nu îmi place mult prea puterniîmbătătoarea lor aromă; e cam tîrize clipa cea îndelung așteptată, pentru un trandafir sau doi ori trei,

iar cînd din taina ferigilor, printre tenebre se înalță, tîrziu și adînc, șoapta unui psalm, începi să-ngîni un cîntec vechi

sub trandafirul alb

iubita mea stă dreaptă

de mii de ani icoana’i

în ochiul meu așteaptă

dar pentru că în al său, al tău, al vostru (al nostru??…) Elogiu al nopții se simte Frica Morții, copilăreștile umbre ți-au arătat Cărarea de roze

download

fotografii din colectia  sssfinxxx -Andrei Pavel

o întreită roză cules-am în țara lui Gaal:     download (1)

cea albă este moartea, cea roșie viața

iar roza’ndoliată – imperiul din adînc

se-ntunecă și simt răcoarea toamnei și vreau să strig, să simt, să știu unde sunt unde suntem

nu ne mințim, nu ne-măgim, în curînd

vom uita Universul, pe noi înșine, unde vom fi?

Mai sunt, au mai fost, vor mai fi

lumi fără număr, ne vom regăsi, ne vom aminti?

mi-ai întins un sul subțire și i-ai spus: citește, acolo este adevărul și toată amăgirea

Eram Petronius si din nou îmi varsam sîngele între trandafiri. Pentru fiecare petală pătată stingeai câte o torță. Tii minte? Eram Petronius si nu te iubeam.

din sulul desfăcut a căzut, cu zgomot un cub curat, l-am luat în palmă și-am aruncat cu zarul și a căzut INFERN

rîsul tău satisfăcut: nu asta voiai – o toamnă suprarealistă? Cu neputința resemnării, am întrebat timid și-nfrigurt/ă: unde ți-e flanela? ; pe mine, o port, nu vezi? și nu m-atinge, căci nu simți; nu asta, ci de cealaltă întrebam, cea e culoarea nisipului; oooo, oh, întreabă Timpul, eu te aștept într-un alt anoTimp și nu uita- ad lectorem! Ad Lectio scripturae et

Anunțuri

stare

Lebedele nu-mi ştiu zarea.

Cerul nu mă mai conţine.

Când şi când, doar disperarea

Intră-n lespedea din mine…

-Ion Caraion-

 

 Fragmented_moments  by Andrei Pavel

 Fragmented_moments  by Andrei Pavel

Am fost întrebată nu demult  dacă atunci cînd  îmi aduc frămîntările pe blog doare mai puțin

Răspund și acum:

Doare dar altfel, sau poate că e ceva –altfel, altceva

Ceea ce intr-adevăr doare

și mă doare

este

încrederea înșelată

încrederea mea în alții/nu în ceilalți

încrederea pe care mi-au arătat-o unii/ mulți

și pe care eu i-am dezamăgit

incederea mea că pot avea un blog variat și interesant,

și stupizeniile tastate/scrise în ultimul timp

nu, boala și spectrul tot mai sumbru al său

nu pot pot să fie  nici scuză  și nici justificare

(sau nici asta nu se aduce pe blog????)

Nu doare, dar rămîne ca o sechelă

Întrebarea de ce oameni/persoane/bloggeri

Care s-au intersectat pentru prima dată pe blogul meu

Mă consideră mai fraieră decît par

Sunt persoane care nu mă cunosc sau nu m-au cunoscut în realitate,

Dar m-au căutat realmente cînd mi-a fost greu

Fiecare pierdem pe cineva drag,

Dar nu oricui îi este perms să își ararte durerea

Sunt nepermis de copilăroasă pentru vîrsta mea

Dar vine o clipă cînd ai putea crede că

Regreți că ai ales singurătatea ca modul perfect (da!)

De a trăi

izbucniri interior de Andrei Pavel

și împrovizez jocuri mai mult reale decît inchipuite

de catre  mine și de către alții

doar că le punem măști sau avataruri

și mă prefac destul de bine că nu le cunosc adevărata identitate

Sunt rînduri care nu mă…”onorează”

Pentru care le cer scuze celor pe care îi prețuiesc

De respectat, îi respect pe toti

Am păstrat blogurile deschise pentru a nu avea senzatia de capitulare totală

În fața bolii

Cu credință, voință și încăpățînarea de a iubi viața

Poate voi reuși si de data asta

și cum îmi repugnă patetismele

voi continua să scriu o perioadă cu comm închise

(pt unii, cîțiva, vor rămîne mereu închise)

Dar voi reveni iarași la  o formă a blogului unde cei care caută ceva sper să și găsească

și îi mulțumesc acum lui Andrei Pavel pentru îngăduința de a-i prelua unele creații din Galeria care, într-adevăr, este a unui artist, mai puțin a unui blogger

pe curînd!

.