și se preling cuvinte

dintr-un an în altul,

iar cînd secunda și minutul strivesc printr-o atingere eternitatea,

unii au idealuri,

alții au curajul să viseze

și fiecare își pune o dorință,

cărarea este aceeași, dar trebuie să pară alta, mai netedă și mai aproape de lumină,

punctele de inflexiune le simt cei singuri pentru care sensul traiectoriei nu prea contează

și totuși trebuie să (a)pară și chiar este un nou început;

un dar real ce se va dovedi a fi o amăgire?

nu știu să-l merit pe deplin, dar nici să-l pierd nu vreau ca pe un basm visat aievea

Mie,-n geam, o stea-mi bătea, albastră.

Trecutul mi-l aduc aminte vag,

Ca pe un vis ce s-ar putea să mintă

căci, da, e-adevărat:

eu început-am anul sub semnul lui Esenin;

cît despre celelalte surprinzătoare lucruri ce-am aflat, las anul ăsta nou să curgă lin și bun

UN AN BLÎND ȘI BUN, celor care treceți pe aici

unde încerc să caut, să adun,

închipuindu-mi că se aud

1a

Bun găsit în 2011 !

    Să fie pentru toți si pentru fiecare anul bun și frumos!

             ****************************

      eu, oricît am incercat,nu am reușit să evit greșeli și gafe, încă din prima zi

           am vrut să mă liniștesc, neaducând neliniști altora, am căutat prin ”arhivă” și amgăsit o minune de imagine, o frântură de vis, care nu-mi va mai fi permis vreodată

 

                      nu cunosc titlul original, dar eu i-am spus astfel : ‚jocul visului în iarnă’

acum, altceva decât tristețe,Vă rog!

Cîțiva centimetrii mai jos îmi propusesem să îmi imaginez cum ar fi și cum am putea să facem noi, trăitorii, un an cu zîmbete și fără tristeți ori ca acestea sa fie mai puține

și mă tem că nu voi reuși

așa cum multe nu am reușit anul acesta care păsește pe o cărare lăturalnică tot mai obosit și tare împovărat de grijile și nevoile lăsate în urmă … și poate nu a fost vina lui…

atît i s-a îngăduit   a face

eu nu am reușit nici să schitez un ”bilanț”, care, oricît l-aș fi ‚aranjat’, tot cu minus ar fi fost    – și este!

de zîmbit, zîmbesc tot mai rar, dar uneori reușesc sincer, altfel nu o fac, de grimase se amuză doar idioții;

și totuși, ca sa nu  mă întristez  tot mi se sugereaza că am o ”aplecare” înspre tristețe,

îmi voi aminti  de acei oameni minunați și gîndurile lor născătoare și tămăduitoare, deopotrivă, care m-au ajutat să nu mă prăbușesc

și multe aș putea să înșir ca fiind ceea sau cele ce îmi doresc, dar nu prorocirile a tot felul de vizionari mă opresc să iau puncte, numere, liniuțe sau alte (în)semne,

ci grija pentru mîna care își dorește să mai scrie

dar mai altfel,

chiar dacă nu va regăsi   nici ritmul și nici ”felul” de odinioară, neaflat nicicum pe acest paralelipiped îngust, la care nu va renunța, chiar dacă va părea vetust, nu va încerca să facă bani pentru că știe că nu are cum, nu va lăsa mai multe amprente decît pînă acum, nu va închide ușa nimănui care va păși pe pragu’i cu gînd curat,

va încerca să nu-și mai neglijeze prietenii virtuali și reali,

eeiii, acum trebuie să mulțumească celor care au ajutat-o să treacă granița aceea imperceptibilă și știe că a avut dreptate atunci cînd scria despre nevoia de virtual,

și cum nu are nici timp permis și nici prea multe unități numărabile, nu cuantificabile în prezent, nu i-au mai rămas din această dimensiune,

ca semn care  să-i poarte noroc alege un As de treflă,

cuprinde gîndurile voastre intr-unul în care se va regăsi mereu cu recunoștiință

și Vă dorește UN AN MAI BUN !

(da, să ne bucurăm, să zîmbim, să iubim, să trăim… )

\”La Traviata\” – Angela Gheorghiu & Roberto Alagna