„Lipsa beneficiilor civilizatiei moderne in gindirea romanilor”, sau …

Trecînd peste cîtveva bloguri, am zărit un titlu cam.. hmm,…. cum să-i zic ? … cam şocant.
Pe blogul lui Naked Aghiuţă. In prima clipă, citesc oarecum curioasă, niţel intrigată, dar în clipa următoare îi dau dreptate, atît cît pot.
Da, oarecum curioasă şi niţel intrigată, pentru că mie acel loc numai potrivit pentru a savura cafeaua şi ţigara nu mi se pare – deloc. Eu, personal, nu ştiu cum să stau cat mai puţin pe acel colac, oricum ar fi el, simplu, ultimul tip in materie, sau pur si simplu din scîndură.

Dar să mai stau să cuget la problemele prufunde ale umanităţii, asta chiar e mult prea greu pentru mine, aproape imposibil.
Dacă mai citesc încă o dată textul, îmi dau seama că, de fapt, preocuparea lui Aghiuţă este cît se poate de serioasă: chiar dacă nu văd sau nu înţeleg legatura dintre acel act fiziologic şi gîndirea la problemele seioase ale vieţii, nu pot să nu îi dau dreptate că lipsa de confort in asemenea condiţii influenţează buna funcţionare a neuronilor; doar oranismul uman este un tot unitar, nu-i aşa ?

Noi ştim că suntem descendeţi ai romanilor, ori aceştia, făuritori ai unei culturi ale cărei urmări şi binefaceri (urmări binefăcătoare) le simţim şi astăzi, la începerea oricărei lucrări construiau acel loc pentru buna funcţionare a organismului.
Că peste romani, care au rămas în istorie, au venit alte popoare cu propriul lor sistem de igienă, este la fel de adevărat. Că România a cunoscut mai mlte dintre aceste obiceiuri, iar unele au fost preluate- împrumutate pentru prea mult timp, este la fel de adevărat.
Şi nu cred că trebuie să mă gîndesc să compar gradul de igienă în diverse părţi ale planetei cu nivelul de bunăstare al popoarelor respectiv.
Cred că e destul să rămîn cu gîndul in România noastră şi chiar la aceasta de acum, de la început de mileniu trei (al treilea mileniu). Aici, în ţărişoara noastră se pot întîlni tot felul de sisteme de igienă personală şi tot felul de colacuri: de la cel mai reconfortant, pană la cel simplu din două scînduri bătute in cuie, sau chiar la cel inexistent rămas ca moştenire de la acea cam prea lunga si nu prea roditoare dominaţie turcească ca acum românii îşi fac sejurul la turci, asta ţine de alt posibil subiect.
Aghiuţă al nostru a avut ghinonul de a sta pe un colac aflat afară, incomodat de vitregiile unei vremi capricioase sau neprietenoase, ba chiar şi de bîzîitul umei muşte şi s-a oprit din gîndirea la marile probleme.
Cum stau şi mă întreb eu, fără pretenţia de a mă gîndi adînc şi/sau profund la marile probleme, dar cum am şi eu obsesiile mele, mă întreb: oare cei îndrituiţi de către noi să gîndească la problemele esenţiale pentru noi, neamul şi ţara asta, ce fac la prima oră a diminetii, cu sau fără cafea sau ţigară?
Unde îşi fac planurile pentru săptămîna sau ziua de lucru? După cum arată drumurile naţionale sau judetene , cele comunale –- aproape inexistente, sai mult doritele, invocatele si mereu pasate, dar ramase veşnic în stadiu de proiect, cred că planurile şi proiectele pentru acestea, se fac pe un colac asemeni celui al lui Aghiuţă.
Ei, dar să nu fiu pesimistă, cu atît mai puţin răutăcioasă şi să sper că noul guvern pus deja pe treabă, dacă tpot schimbă schiţe şi programe de la o saptămînă la alta, ba chiar la cîteva zile, va găsi după îmgheţarea salariilor şi a pensiilor bani pentru un colac mai bun, mai comod şi se va gîndi la drumuri, autostrăzi, la conducta Nabucco, la surse de energie neconvenţionale, la WC-uri publice si va renunţa la toalete ecologice incuiate. Oare se va începe bugetul de austeritate cu raţionalizarea hîrtiei igienice?
Ei, este doar început de guvernare, început de criză, început de… proiecte MAJORE.
Sa gîndim optimist şi aşa cum, probabil ni se va sugera- să ne vedem conştiincios de problemele noaste ale fiecăruia şi să gîndim şi noi cu propriile noastre creiere, o altă preocupare a lui Aghiuţă. 🙂