nu a fost o lună a răsfățurilor,
nu a fost și nu va mai fi o vară indiană,
pe lângă arborii înțepeniți și negri, doar glasul lui Machado
din cartea lăsată în scaunul-balansoar din balcon, se-aude tânguind încet : ce cauți, poete, în amurg?
eu n-am niciun răspuns , dar solarul și-atât de dragul tău Poet atinge tâlcul ce tu știi oricând atâtor lucruri să-mprumuți; când am primit fotografia de la prietenul meu din copilărie, Călin –Alin cel lin, făcută și trimisă anume în Noiembrie, am știut și am și înțeles că trebuie să te las pe tine să „brodezi” cuvintele acolo și așa cum trebuie – de fiecare dată ai reușit mai bine și mereu ți-au plăcut fotografiile sale;
te rog, însă și acum ceva: cred că e răcoare și acolo, la tine, învelește-te bine în haina aia întunecat-înstelată și astfel ne vom asigura că vraja basmului mereu va arde
Blogul aneimariadeleanu_drusan (adică al meu, al Ioanei Drusan) 