In copilărie auzeam adesea expresia „ducă-se pe pustii” și çum nu prea îmi plăcea cum suna, nu am încercat să o ințeleg prea bine;
am inteles-o in acest an care părea și chiar se arăta la inceput frumos, iar eu credeam că va fi special, avea în el cuprinsă de două ori cifra mea preferată;
nu a fost special, sau a fost in felul său de a pacali, de a înșela, de a dezamăgi;
a fost mult mai urât si făcut mult mai mult rău: a lovit, a rănit, a ucis, ne-a schimbat viețile si felul de a fi, fără să ne întrebe ceva, s-a strecurat perfid printre noi și ne-a făcut captivii săi în cel mai cumplit și mai umilitor mod cu putință, încercând să ne despartă între noi și să ne urâțească chipurile, iar uneori și pe alocuri a și reușit… dar numai câteodată…
mai sunt câteva ore și va pleca, în sfârșit, chiar dacă are satisfacția că urmele lăsate îl vor face omniprezent;
acum stiu de ce îmi vine să strig, dar nu pot decît să spun cu glasul și cu sufletul sleit: „ducă-se pe pustii”
dar intr-un pustiu dintr-o altă galaxie, deși nici acolo nu îi este locul!
scriam prin luna ianuarie că m-a găsit cu Neființa lui Samuel Beckett, dar cum eu simt neantul destul de aproape, nu are rost să caut, din superstiție, (alt)ceva mai potrivit;
încrederea mea în javra asta de VIAȚĂ rămâne suficient de puternică încât să Vă doresc Vouă, tuturor prietenilor din acest colț de Blogosferă și de blogolume, așa cum o numește Flavius, așadar, Vă doresc din tot sufletul
multă Sănătate și La Mulți Ani ❣🤗
I wish you with all my heart
good health and a happy new year ❣️🤗🤗
Blogul aneimariadeleanu_drusan (adică al meu, al Ioanei Drusan) 