în primele zile din martie a fost și soare mai puțin generos, a fost și ploaie ușoară dar încăpățînată, a fost și vînt rece și tăios și peste toate s-a simțit freamătul acela de început, de trezire, de chemare spre și pentru ceva Nou, adeseori intuit și de fiecare dată surprinzător;
ieri mă gîndeam cum să mă pregătesc pentru o întimpinare potrivită și (cam timid) așteptată a unei alte Primăveri,
astăzi mi-am amintit, poate nu chiar întîmplător, de vorbele lui Nichita:
la primăvară, odată cu dezghețul, aș putea să mă topesc și eu.
or fi, poate, capriciile începutului de lună a lui Marte…
…. parcă mai altfel sună asta
Este capricioasă, cum altfel.
Doar este lupta dintre Iarnă și Primăvară, însă să sperăm că va invinge Soarele..
Weekend Superb îți Doresc !
ApreciazăApreciază
,,, am recunoscut că nu răspund cu prompptitudine și nu vreau să pară o lipsă de politețe;
as vrea sa fie așa cum spui tu…
o Duminică frumoasă îți doresc și eu – mulțumesc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu, nu este nici un fel de problemă..
Fiecare mai avem și probleme, iar lipsa timpului este o problemă în ziua de azi.. Mulțumesc și eu.!
ApreciazăApreciază
…da, primăvara nu e doar un anotimp astronomic!
ApreciazăApreciază
iar eu cred că este bine,
deși
in nu reușesc să scap de dorința, care a depășit senzaița, de a pune aceste zile intre paranteze; petru anotimpuri , păstrez acoladele…și am la îndemână o line subțire cu care măsor tooooot mai des singura distanță adevărată – cea ‘dintre mine și amintirile mele’
Vă mulțumesc și îmi cer scuze pentru că am îndrăznit să mă fajut, oarecum de Propozetiile Dumneavoastră
ApreciazăApreciază