textul de mai jos l-am scris aici, pe blog, în urmă cu zece ani; ca și în alte dăți, chiar dacă aș încerca sa schimb ordinea cuvintelor sau să adaug altele, acum, da!- și acum, esența sau ideea ar rămîne aceeași
poate că ar fi fost mai ”înțelept” să nu-l readuc din arhivă, însă sunt zile, sărbători, evenimente pe care memoria mea le ‘reclamă’, de care are nevoie, asemenea moleculei de oxigen fără de care ea, memoria mai mult sau mai puțin afectivă, împreună cu ființa-mi, ele două susținîndu-se intrinsec, ar rămîne două substantive într-un posibil răsfoit dicționar;
iar de data aceasta nu fac Mea Culpa , ci sper într-o Primăvară minunată pentru toți
aș vrea să pot crede și astăzi că cele două fire, împreunate într-unul singur, sunt atit de firave și de rezistente, deopotrivă și că nu se pot separa și nici rupe
– cum să separi Dragostea de Speranță și cum să le frîngi?-
fiecare îl va purta simplu sau va prinde de el ceea ce are sau ceea ce își dorește:
un trifoi cu patru foi sau un țechin de argint, o floare sau o vergea de aur, o ancoră sau o cruce
purtați-l cu grijă: poate că nu se vede, dar cu siguranță se simte – între cele două fire este o fărîmă din sufletul fiecăruia – al nostru, al tău, al meu
așa mi-am amintit în zorii primăverii că mi-a spus bunica mea atunci cînd m-a învățat să îl port frumos și la vedere
(1 Martie 2010)
Blogul aneimariadeleanu_drusan (adică al meu, al Ioanei Drusan) 
„It’s the first mild day of March, and each minute is sweeter than before…”(William Wordsworth)
* * *
ca si dvs, nu mai am timp sa vizitez bloguri ca „pe vremuri”, caci viata REALA mi-e din ce în ce mai ocupata, deci prioritara; s-aveti un martie optimist, presarat cu bucurii si satisfactii… 🙂 amicalement, Mélanie Bedos
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc frumos și pentru ma chere amie, aussi;
cât de minunat m-ai atins în aceasta zi cu Wordsworth!!!
ApreciazăApreciază