defectiune tehnica

( deh, se mai intampla)

by damian ortega

by Damian Ortega

se va rezolva pana dupa sarbatori, probabil

 

Anunțuri

rugăminte de sărbători/ holiday request(s) 

as long as this blog will be „active”, I will continue to write here, please be keen not to leave messages as spam, some seem normal, some may have a banner under 12, and most are so” laudable „, that they instantly send  me to the 2 liters of recommended water; I respect the blogs wich I reading, even if I like more or less (messages are written in three languages, but the IP is rarely changed)

I want you all to receive the gift you want

☺❤☺

uneori, adevărul Istoriei

repară cîte ceva din nedeptățile vieții

(încearcă, dar, oare reusește ?…)

6223691654_bb978c738c_z

în aceste zile am sperat ca cei care nu au vrut să ignore datele mai puțin sau mai mult legale de pe anume pașapoarte diplomatice, deși contextul anilor ‘90 o permitea , dar și corifeii unui regim în care nu se sfia aproape nimeni că nu îi place învățătura, au tăcut, atunci cînd CEL care a știut și a putut să facă istorie nu doar pentru Țara și poporul Său, a fost jignit din ignoranță și cu răutate, am crezut și am sperat că toți aceștia îți vor aminti de o minimă decență

și nu m-ar mira să văd omagiu din partea Noii Drepte

doar suntem în țara unde, de 28 de ani, uităm și reinventăm

cea mai frumoasă tastatură

 

e1eaa06b75ae6248462bf549231107a7.jpg

eu o găsesc foarte ”aparte” și aș folosi-o și eu, dacă…

dacă atunci cînd observ că blogul meu devine ”inspirational   ”, (cum ar spune RăzVanusha) ,

în loc să mă bucur, îmi stăpînesc cu greu răbufnirile

[ dar despre aceasta, mai tîrziu, sau, poate niciodată]

acum, cînd , încă NU știu ce surprize mai are Timpul pentru mine, eu încerc să revin pe blog (am înțeles că a-l ține închis, nu este cea mai potrivită metodă de a-l proteja) și indifernt dacă voi cîștiga lupta cu Timpul sau nu (”chestia” asta înseamnă pentru fiecare altceva), blogul acesta va rămîne deschis;

le mulțumesc celor care îmi citesc uneori blogul și care nu sunt pestte 140,,,. așa cum apare într-o listă a wordpressului pentru că eu nu  fac schimb de linkuri, nu dau like-uri în schimbul celor primite, iar atunci cînd se întîmplă să o fac, obișnuiesc să explic de ce și ce anume mi—a plăcut; nu consider blogul meu ca pe o condică pe care trebuie să o semnez în fiecare zi sau la anumite intervale; are multe note și aspecte prea personle, dar, în general, cum se obervă din ”meniu”, reflectă preocupările mele 

nu vreau să nedreptăesc pe nimeni și totuși, trebuie să o recunosc acum, când   încă mai pot, că revenirea pe lespedea asta neagră și rece o datorez cîtorva persoane, față de care afecțiunea/ prețuirea mea rămîne dosebită; Domnului Vasile Gogea, precum și acelui spirit ”polivalent”și poliglot (și fără blog …!…), pe care eu îl consider îngerul meu păzitor în virtual, lui Paul Gabor, cu mirificele sale miniaturi, dar și prietenei mele Cristina, care, sincer, nu știu cum mai are timp pentru FaceBook. Și nu pot să uit cu cîtă răbdare și înțelegere mi-a suportat Luis capriciile și răutățile.

acestea fiind scrise, Vă rămîn îndatorată tuturor (recunoștința se arată și se dovedește mai greu)

cu prietenie,