plicul din bagaj

Îți scriu acum pentru că

1. mi-am amintit ceva important mai mult pentru mine

2. am făcut prostii/ răutăți și tocmai astfel, mi-am amintit că trebuie să știi și să cauți, de vrei și ai chef, ceva anume

nu te întreb nici unde ești, nici ce faci, nici cum ești, ci întreb simplu- cînd te întorci?

Caută în buzunarul mijlociu al valizei, și cred că vei găsi un plic doar cu adresa pe care o cunoști foarte bine, fără adresa destinatralui, ar fi fost… ; înlăuntrul plicului sunt foi cu fascinantele și miistuitoarele închipuiri ale aceluiași destinatarar; am preferat să e ai îîn acest fe cu tine pentru că de data asta nu vreau să le imparți cu altcineva. Era vară, ne știam deja de un an, cînd ți-am dat un volum cumpărat pe pile, sub alte cărți librăria de lîngă Simeza, iar foarte surprinsă am fost eu cînd mi-ai spus că îți este puțin cunoscut Vasile Voiculescu. Cu timpul și în timp, ai ajuns să știi toate sonetele, precum și povestirile Iubirii Magice; și tot în timp ai pprins obiceiul de a impresiona, găsind ușor la momentul oportun versul potrivit, tachinîndu-mă cum că tu știi mai bine poezia sa (asta să nu o crezi nici acum!)

 

și aproape uitasem, dar-am dat în stambă, cum se spune, pe FaceBook, (a)părînd și chiar fiind iritată de tot felul de grupuri ci pagini cu citate celebre, puse pe slide-uri mai mult sau mai puțin inspirate. Cînd mi-am amintit de plicul făcut în grabă și pus pe ascuns în bagaj, am vrut să corectez ceva, cumva, dar s-a schimbat programul. O voi face în alta zi. Săptămâna asta mica și vioaia mea prietenă asteaptă o poveste promisă

și încă ceva foarte important: atunci cînd am creat antetul blogului m-am gîndit pur și simplu la … Blogul meu.

Și totuși, cînd vii acasă ?

trăiască Smartphone-ul

Două propoziții. șase cuvinte. O frază era mai greu de închegat. Am încercat să intuiesc, pentru că de înțeles, nu a(vea)m cum: un cuvînt în română, altul în engleză, două în germană, unul într-o limbă slavă, penultimul, în chineză sau japoneză (nu sunt în stare să fac distincția!). Cred că voi, în grupul vostru, atunci cînd vă lipsesc căștile din cadrul ”oficial”, vorbiți vă răspundeți unii, altora, în limba fiecăruia. Astfel pot eu să îmi explic cum ai tastat SMS-ul.

Eu încă îmi mai închipuiam că, oricît de greu ar fi să te desprinzi de (din?!!!!?) spuma Afroditei,ca să ajungi în orașul lui Cristoforo Colombo, mergi cu vaporul, pe mare, dar în vremurile astea Timpul și banii (ce contează confortul și alte capricii?…) un zbor cu o cursă de linie (cele charter nu fac escală, din cîte cunosc eu) este foarte potrivit. În acel SMS, care era, de fapt, un MMS, am găsit o imagine de pe aeroprotul genovez. Oricît de puține ore a durat escala, sper și vreau să cred că ai reușit să vezi Santa Maria Assunta, ori să cuprinzi cu ochii și cu sufletul Piaza del Ferrari, știu cît de mult îți plac spațiile largi.

Și poate că la magazinele din aeroport vei găsi o broșură cu Capriciile lui Paganini și unul sau două DVD-uri/ Cd-uri. Nu știu să cînt la vioară, dar îmi face bine să le ascult/ăm.

– o rugămite de luat în seamă : vreau o vedere semnata de tine și trimisă prin poștă, nu vreau SMS! O voi găsi în cutia poștală de la parter, la intoarcerea mea acasă de acolo unde spui tu că în aceeași zi sunt toate cele patru anotimpuri.

Pe Smartphone-ul tău performant nu poți să-mi trimiți cea mai frumoasă floare pe care am primit-o vreodată (…. pînă acum….)