cînd totul pare pe video invers

poate ar fi mai înțelept să devii un simplu blank, nici măcar un pixel

am părăsit Facebook-ul, hotărîtă să nu mai apar deloc în virtual

vremea pare sa se incalzeasca, gerul urii revarsate in valuri incredibile, pe mine ma anihileaza si poate ca si eu sunt vinovata ca nu am putut striga in anii ’90 „moarte intelectualilor”, iar acum nu reusesc sa percep calmul printre urletele care trimit dupa gratii, nu inteleg ce cauta tricolorul langa niste caricaturi in uniforme vargate, ma inhiba incapatanarea tuturor, refuzul oricarui argument si ma intreb la ce temperatura se face scrum el, Argumentul;

acum sunt sigura de doua lucruri/ situatii: 1- ca sunt si eu cetatean roman; 2- ca in asemenea climat imi este greu sa rezist in virtual. astazi cineva mi-a amintit de o piesa de teatru superba: „Desteptarea Primaverii”, a lui Frank Wedekind. Sper sa vina si sa o simt. Pana atunci, eu nu scriu „ramaneti furiosi!”, ci ~cautati-Va fiecare lumina din voi insiva~, privind atent prin jur.

cu respect pentru toti,

și totuși,

cînd realitatea este și mai greu de suportat în multe din formele sale, cauți o modalitate, o cale de a rezista

pentru mine, cea mai la îndemînă este si rămîne revenirea pe blog, atunci cînd nu reușesc să citesc sau să văd un film

un posibil titlu la revenirea pe tăblița asta neagră, ar fi putut fi ’ eșarfă în dar’,  fără legătură cu superbele versuri și melodie ale lui M Baniciu, dar dacă aș fi încercat să răspund sau să explic, cred că aș fi împrumutat, chiar și fără voie, ceva din răutatea care asurzește totul în jur (o voi face, probabil, dacă motivele pentru care a stat închis le voi simți tot mai … amplificate…; în rest, vorba Angelei, mă bucur ca unii arată interes față de cele scrise aici… )

acum nu știu cum va fi povestea jocului început/ă, dar voi încerca să se desfășoare mai departe, atît cît se va putea

Anunțuri

Comentariile nu sunt permise.