Mic sau mare, sărac sau bogat, mai mult sau mai puțin întelepți peste an, cu toții ne pregătim să împodobim bradul sau măcar o crenguță în așteptarea lui Moș Crăciun
și chiar dacă unii dintre noi își amintesc, aproape fără voia lor, versurile
Un brad frumos, la poarta sunt ochi smeriti ce asteapta
Pomana, cînd privirea intrebatori si-ndreapta
Spre ceea ce nu vine pe om sa-l multumeasca
Ni s-a implinit sorocul, si altora si mie.
In alte vreri se-mbraca credința strămoșească
Si nu mai văd prin lume cu gînd curat sa vie
Trei regi, s-aduca aur si smirna si tamaie,
Cînd dragostea de oameni sortita-i să rămîie
Povestea ce se tese din cînd în cînd, pe fire
Ce-și torc amărăciunea din slove de-amintire.
( -Al Iacobescu-)
cred că mai bine începem să colindăm
E veselie și e cînt în casa ta acum,
dar nu uita cînd ești voios, creștine să fii bun